„Nu i-am trimis Eu”

Diverse persoane mi-au trimis scrisori, relatându-mi viziuni despre care spuneau că le fuseseră date de Dumnezeu, dar Domnul Isus îmi spune: „Să nu-i credeți. Nu i-am trimis Eu.” Unii îmi scriu, spunând că Dumnezeu le-a descoperit că sora White greșește, că ea este influențată de conducători să creadă unele lucruri care nu sunt adevărate și să respingă unele lucruri care sunt adevărate. Totuși Cuvântul ne spune din nou: „Să nu-i ascultați, Eu nu am vorbit prin ei, nici nu le-am dat vreun cuvânt sau vreo solie. Ei spun minciuni subtile, pe care li le sugerează Satana.”SA2 42.3

Unii au venit la mine pretinzând că ei sunt Hristos și, în aparență, au făcut minuni. Ei au spus că Domnul m-a călăuzit în multe privințe, dar că Sabatul nu este un subiect crucial, că Legea lui Dumnezeu nu este obligatorie pentru oameni, că tot ce trebuie să facem este să Îl primim pe Hristos și că ei înșiși sunt Hristos. Am avut experiența de a cunoaște toate aceste declarații pretențioase și nu am nicio încredere în ele. „«La Lege și la mărturie!” Căci dacă nu vor vorbi așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta” (Isaia 8,20).SA2 42.4

Într-un loc, patru persoane dintr-o familie pretindeau că primesc mesaje de la Domnul, mustrând greșeala, și preziceau [77] lucruri care au avut loc în mod real. Faptul acesta a inspirat încredere în ele. Însă lucrurile prezise care nu au avut loc au fost trecute cu vederea sau au fost tratate ca fiind niște taine ce urmau să fie înțelese mai târziu. De unde și-au primit persoanele acestea inspirația? De la slujitorii lui Satana, care sunt numeroși. Domnul mi-a dat misiunea de a combate lucrurile acestea și de a vesti o mărturie hotărâtă împotriva lor. (…)SA2 42.5

Mai multe persoane au intrat în acea stare în care aveau viziuni, dar când eu am mustrat spiritul care le controla, ele au ieșit imediat din viziune și au avut mintea foarte tulburată.SA2 42.6