O experiență din istoria adventiștilor de ziua a șaptea

Cu privire la spiritul care domnește în instituțiile Domnului, trebuie să avem mare grijă. Instituțiile acestea au fost înființate prin sacrificiu de sine și au fost construite din darurile pline de renunțare la sine ale celor din poporul lui Dumnezeu și cu munca neegoistă a [177] slujitorilor Săi. Tot ce are legătură cu serviciul instituțiilor noastre trebuie să poarte semnătura Cerului. Trebuie să fie cultivat și încurajat simțământul că instituțiile lui Dumnezeu sunt sfinte. Lucrătorii trebuie să-și umilească inima înaintea Domnului, recunoscând suveranitatea Sa. Toți să trăiască în armonie cu principiile renunțării la sine. Când face eforturi neegoiste pentru progresul intereselor instituției unde lucrează și are candela spirituală aprinsă, lucrătorul cel credincios și plin de sacrificiu de sine va avea o experiență prețioasă și va fi în stare să spună: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta.” El va simți că este foarte privilegiat, pentru că i se îngăduie să pună la dispoziția instituției Domnului aptitudinile lui, slujirea lui și vigilența lui neșovăitoare.SA2 98.1

În zilele de la începutul vestirii soliei îngerului al treilea, aceia care au înființat instituțiile noastre și au lucrat în ele au fost conduși de motivele cele mai înalte ale altruismului. Ei nu au primit pentru munca lor stăruitoare mai mult decât un biet salariu derizoriu — aproape insuficient pentru un trai modest. Totuși inima lor era botezată cu slujirea dragostei. Răsplata generozității din toată inima era vizibilă în părtășia lor strânsă cu Duhul Marelui Meșter Lucrător. Ei au practicat economia cea mai strictă, așa încât să fie cât mai mulți alți lucrători care să poată ridica steagul adevărului în locuri noi.SA2 98.2

Totuși, cu timpul, a apărut o schimbare. Spiritul de sacrificiu nu a mai fost atât de vizibil. În unele dintre instituțiile noastre, salariile câtorva lucrători au fost mărite dincolo de limitele rațiunii. Cei ce au primit aceste salarii au declarat că meritau o sumă mai mare decât alții, datorită talentelor lor superioare. Dar cine le-a dat talentele, aptitudinile? Odată cu mărirea salariilor a venit o creștere treptată a lăcomiei, care este idolatrie, și un declin treptat al spiritualității. S-au infiltrat rele grosolane, iar Dumnezeu a fost dezonorat. Mintea multora care au fost martori la lăcomia aceasta crescândă după salarii mai mari a fost afectată de îndoială și de necredință. Principiile străine, asemenea unui aluat rău, au pătruns aproape în întreaga organizație a credincioșilor.SA2 98.3

În providența Sa, Dumnezeu a cerut o reformă în lucrarea [178] Lui sfântă, care trebuia să înceapă în inimă și să lucreze în exterior. Unii, care au continuat orbește să ceară sume mari pentru serviciile lor, au fost înlăturați. Alții au primit solia care le-a fost adresată, s-au întors la Dumnezeu cu toată inima și au învățat să simtă repulsie față de spiritul lor lacom. Atât cât a fost cu putință, ei s-au străduit să le dea oamenilor un exemplu corect prin reducerea de bunăvoie a salariilor lor. Ei și-au dat seama că numai o schimbare deplină a minții și a inimii îi va scăpa de faptul de a fi zguduiți de vreo ispită iscusită.SA2 98.4