Spiritul de sacrificiu

Planul de Mântuire a fost întemeiat pe un sacrificiu atât de vast, de profund și de înalt, încât este incomensurabil. Hristos nu i-a trimis pe îngeri în această lume decăzută, ca El să poată rămâne în cer, ci El însuși a venit ca să ne poarte vina. El a devenit “om al durerii și obișnuit cu suferința”; El însuși a luat asupra Lui neputințele noastre și a purtat bolile noastre. Astfel, Dumnezeu privește lipsa tăgăduirii de sine de care dau dovadă așa-zișii creștini drept o negare a numelui de creștin. Cei care pretind a fi una cu Hristos și care își satisfac dorințele egoiste după haine, mobilă luxoasă și scumpă și după hrană îmbelșugată sunt creștini doar cu numele. A fi creștin înseamnă a fi asemenea lui Hristos.SA 54.1

Și totuși, cât de adevărate sunt cuvintele apostolului: “Toți umblă după foloasele lor și nu după ale lui Isus Hristos!” Mulți creștini nu au faptele corespunzătoare numelui pe care îl poartă. Ei se comportă de parcă nu ar fi auzit niciodată de planul de răscumpărare conceput pentru ei cu un preț infinit. Majoritatea oamenilor își doresc să-și facă un nume în lume, adoptă manierele și ritualurile ei și trăiesc în îngăduință de sine. Ei își urmează propriile ținte cu același entuziasm ca și lumea și astfel își lasă nefolosită capacitatea de a ajuta la ridicarea împărăției lui Dumnezeu.... La fel cum vântul geros al iernii ține pe loc sosirea primăverii, lucrarea lui Dumnezeu — care ar trebui să înainteze cu o forță și cu o eficiență de zece ori mai mare — este împiedicată din cauza unor așa-ziși oameni ai lui Dumnezeu care își însușesc banii ce ar trebui dedicați slujirii Sale. Deși ar trebui să fie puternică, biserica este slabă, fiindcă dragostea care se jertfește pe sine, manifestată de Hristos, nu este întrețesută în viața de zi cu zi. Din pricina faptelor ei, biserica și-a pierdut lumina și a privat pe milioane de oameni de Evanghelia lui Hristos....SA 54.2

Cum pot cei pentru care Hristos a sacrificat atât de mult să se bucure mai departe de darurile Sale în mod egoist? Dragostea și renunțarea de sine manifestate de El sunt incomparabile, iar când această dragoste devine o parte din experiența urmașilor Săi, aceștia își vor identifica preocupările cu cele ale Răscumpărătorului lor. Ei se vor consacra Lui — pe ei înșiși și averea lor — și le vor întrebuința pe ambele potrivit cu nevoile cauzei Sale.SA 55.1

Isus nu așteaptă nimic mai mult din partea urmașilor Săi. Niciunui om care are ca obiectiv salvarea de suflete nu îi va fi greu să facă sacrificii. Aceasta este o lucrare individuală. Tot ce stă în puterea noastră de a oferi va ajunge în vistieria Domnului pentru a fi întrebuințat la vestirea adevărului, astfel ca solia venirii iminente a lui Hristos și cerințele Legii Sale să se facă auzite în toate zonele lumii. Pentru îndeplinirea acestei lucrări trebuie trimiși misionari.SA 55.2

Dragostea pentru Isus se va dezvălui în cuvinte și fapte. Împărăția lui Hristos va fi de primă importanță. Eul va fi așezat ca jertfă de bunăvoie pe altarul lui Dumnezeu. Oricine este cu adevărat unit cu Hristos va simți pentru oameni aceeași dragoste care L-a determinat pe Fiul lui Dumnezeu să-și părăsească tronul și autoritatea și să devină sărac pentru noi, pentru ca prin sărăcia Lui noi să ne îmbogățim. — The Review and Herald, 13 octombrie, 1896.SA 55.3