Capitolul 21 — Administrarea zecimii

Dumnezeu ne-a dat îndrumări speciale referitoare la utilizarea zecimii. El nu vrea ca lucrarea Sa să sufere din pricina lipsei de fonduri. Ca să prevină o lucrare sporadică și erorile, El ne-a arătat foarte clar datoria ce ne revine în această privință. Partea pe care Dumnezeu a pus-o deoparte pentru El însuși nu trebuie să primească o altă destinație decât cea specificată de El. Nimeni să nu se simtă liber să rețină zecimea și să o folosească după cum crede că e mai bine. Ea nu trebuie folosită în scopuri personale în cazuri de urgență și nici nu trebuie cheltuită după cum li se pare oamenilor mai nimerit, chiar dacă e vorba de o așa-zisă lucrare a Domnului.SA 101.1

Pastorul trebuie să învețe poporul, prin sfaturi și prin exemplu, să privească zecimea ca fiind sfântă. El nu trebuie să creadă că o poate reține și că o poate administra după cum îi dictează judecata, deoarece este pastor. Ea nu îi aparține. El nu are libertatea de a-și însuși ceea ce socotește că merită. Nu ar trebui să-și exercite influența în favoarea niciunui plan care ar utiliza zecimile și darurile dedicate lui Dumnezeu în alt scop decât cel cuvenit. Ele trebuie puse în vistieria Sa și sfințite pentru slujirea Sa, așa cum El a prevăzut.SA 101.2

Dumnezeu dorește ca toți ispravnicii Săi să respecte cu exactitate rânduielile divine. Ei nu trebuie să încerce să compenseze neîmplinirea planurilor Domnului prin anumite acte de caritate sau prin aducerea unui dar, la momentul și în modul în care li se pare nimerit lor, unor simpli oameni. Unii întrebuințează această metodă jalnică de a încerca să îmbunătățească planul lui Dumnezeu și de a inventa un paliativ, contabilizând impulsurile bune pe care le-au avut într-o ocazie sau alta și încercând să compenseze prin ele împlinirea cerințelor lui Dumnezeu. Dumnezeu îi cheamă pe toți oamenii să își exercite influența spre împlinirea rânduielii Sale. El și-a făcut cunoscut planul, iar toți cei care vor să coopereze cu El trebuie să îndeplinească acest plan și nu să se încumete să îi aducă o îmbunătățire.SA 101.3

Domnul l-a învățat pe Moise, pentru Israel: “Să poruncești copiilor lui Israel să-ți aducă pentru sfeșnic untdelemn curat de măsline fără drojdii, ca să ardă în candele necurmat”. (Exod 27, 20.) Aceasta trebuia să fie o jertfă neîntreruptă, pentru a se asigura tot ce se cuvenea pentru slujba casei lui Dumnezeu. Poporul Său de astăzi trebuie să își amintească faptul că și casa de închinare este proprietatea Domnului și că trebuie îngrijită cu scrupulozitate. Însă fondurile pentru această lucrare nu trebuie să provină din zecime.SA 102.1

Mi s-a încredințat o solie foarte clară și hotărâtă pentru poporul nostru. Mi s-a poruncit să le spun credincioșilor că greșesc prin întrebuințarea zecimii în diferite scopuri care, deși bune în ele însele, nu constituie destinația pentru care a prevăzut Domnul zecimea. Cei care folosesc astfel zecimea se îndepărtează de rânduiala Domnului. Dumnezeu va judeca aceste lucruri.SA 102.2