Dreptul lui Dumnezeu asupra noastră

Dumnezeu are un drept asupra noastră și asupra a tot ceea ce avem. Acesta este de primă importanță în raport cu toate celelalte. În semn că îi recunoaștem acest drept, El ne îndeamnă să îi aducem o anumită parte din tot ceea ce primim de la El. Zecimea este această parte. Prin porunca Domnului, ea îi era dedicată încă din primele veacuri....SA 71.1

Când I-a eliberat pe Israel din Egipt pentru a fi o comoară deosebită pentru El, Dumnezeu I-a învățat să aducă zecimea din tot ce avea pentru slujba de la tabernacul. Ea era un dar special pentru o lucrare specială. Tot ce mai rămânea îi aparținea tot lui Dumnezeu și trebuia folosit spre slava Sa. Însă zecimea era pusă deoparte pentru susținerea celor care slujeau la sanctuar. Ea trebuia luată din primele roade din tot venitul și, alături de daruri și de jertfe, asigura destule mijloace pentru susținerea lucrării Evangheliei din acea vreme.SA 71.2

Dumnezeu nu ne cere mai puțin decât îi cerea poporului Său din trecut. Darurile Sale pentru noi nu sunt mai puține, ci mai multe decât cele pe care le primea vechiul Israel. Lucrarea Sa are nevoie și va avea mereu nevoie de mijloace materiale. Marea lucrare misionară pentru salvarea sufletelor trebuie continuată și, prin zecime și daruri, Dumnezeu a oferit suficiente resurse. Intenția Sa este ca lucrarea de evanghelizare să fie susținută în întregime. El consideră că zecimea este a Lui și ea trebuie privită drept o resursă sfântă, ce trebuie adusă în vistieria Sa pentru binele cauzei Sale, pentru înaintarea lucrării Sale, pentru trimiterea mesagerilor Lui “în ținuturile care sunt dincolo” și până la marginile pământului.SA 71.3

Dumnezeu și-a întins mâna asupra tuturor lucrurilor, atât asupra omului, cât și asupra a tot ceea ce deține acesta, întrucât toate lucrurile sunt ale Lui. El spune: Eu sunt stăpânul lumii. Universul este al Meu și vă cer să aduceți pentru lucrarea Mea primele roade din tot ce v-am pus în mâini, prin binecuvântarea Mea. Cuvântul lui Dumnezeu afirmă: “Să nu pregeți să-Mi aduci pârga secerișului Tău.” “Cinstește pe Domnul cu averile tale și cu cele dintâi roade din tot venitul tău,” El cere ca acest prinos să fie adus ca semn al loialității noastre față de El.SA 72.1

Noi îi aparținem lui Dumnezeu; suntem fiii și fiicele Sale — suntem ai Lui prin faptul că ne-a creat și prin faptul că L-a dăruit pentru răscumpărarea noastră pe singurul Său Fiu născut. “Voi nu sunteți ai voștri. Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” Mintea, inima, voința și sentimentele îi aparțin lui Dumnezeu; banii pe care îi cheltuim sunt ai Lui. Fiecare lucru bun pe care îl primim și de care ne bucurăm este un rod al binefacerii divine. Dumnezeu este Dătătorul generos al tuturor lucrurilor bune și dorește ca cel ce primește de la El să recunoască darurile care îi împlinesc toate nevoile trupului și sufletului. Dumnezeu își cere doar partea Lui. Cea dintâi parte este a Lui și trebuie folosită ca o comoară încredințată nouă. Inima curățată de egoism va deveni sensibilă față de bunătatea și dragostea lui Dumnezeu și va simți îndemnul de a recunoaște pe deplin poruncile Sale drepte. — The Review and Herald, 8 decembrie, 1896.SA 72.2