Isus acuzat că e posedat de demoni

Isus declarase că El este Păstorul adevărat, pentru că Își dă viața pentru oile Sale.... Isus rostise aceste cuvinte în auzul unei mari mulțimi de oameni și o profundă impresie a fost făcută asupra inimilor multora care ascultau. Fariseii și cărturarii erau plini de gelozie, pentru că El era onorat de mulți.... Pe când El vorbea despre Sine ca fiind Păstorul adevărat, fariseii au spus: “Are drac, este zănatic; de ce Îl ascultăm?” Însă alții au recunoscut glasul Păstorului adevărat și au spus:AÎ 188.1

“Cuvintele acestea nu sunt cuvinte de îndrăcit; poate un demon să deschidă ochii orbilor? În Ierusalim, se prăznuia atunci praznicul Înnoirii templului. Era iarna. Și Isus Se plimba prin templu, pe sub pridvorul lui Solomon. Iudeii L-au înconjurat și I-au zis: ‘Până când ne tot ții sufletele în încordare? Dacă ești Hristosul, spune-ne-o deslușit’. ‘V-am spus, le-a răspuns Isus și nu credeți. Lucrările pe care le fac Eu, în Numele Tatălui Meu, mărturisesc despre Mine.... Eu și Tatăl una suntem’.”AÎ 188.2

Iudeii au înțeles ce a vrut să spună ... și au luat pietre ca să-L omoare. Isus i-a privit calm și fără teamă și le-a spus: “V-am arătat multe lucruri bune, care vin de la Tatăl Meu; pentru care din aceste lucruri aruncați cu pietre în Mine?”AÎ 189.1

Maiestatea cerului stătea, calm, ca un dumnezeu în fața adversarilor Săi. Fețele lor încruntate și mâinile lor pline de pietre nu L-au intimidat. El știa că forțe nevăzute, legiuni de îngeri, erau împrejurul Lui și la un cuvânt de pe buzele Lui aceștia ar fi produs confuzie în mulțime, dacă ei ar fi început să arunce și numai cu o piatră în El. — The Signs of the Times, 27 noiembrie, 1893.AÎ 189.2

Deși Isus dăduse dovezi despre puterea Lui divină, totuși nu I-a fost îngăduit să-și prezinte învățăturile fără a fi întrerupt. Conducătorii căutau să-L batjocorească în fața oamenilor. Ei nu voiau să-I îngăduie să-și prezinte ideile și învățăturile în mod continuu, și, deși era adesea întrerupt, lumina scânteia în mintea a sute de oameni, și când conducătorii auzeau cuvintele lui Isus, care erau îmbrăcate cu putere și îi fascinau pe oameni, ei se înfuriau și ziceau: “Tu ești samaritean și ai drac”. Isus a întâmpinat aceste acuzații cu demnitate și calm, susținând fără teamă și cu hotărâre că drepturile legământului porneau de la El și nu au fost primite prin Avraam. El a spus: “Înainte de Avraam, sunt Eu”. Furia iudeilor nu avea margini și se pregăteau să-L omoare cu pietre, însă îngerii lui Dumnezeu, nevăzuți de oameni, L-au scos repede afară din acea mulțime. — The Signs of the Times, 26 mai, 1890.AÎ 189.3