Doi îngeri îl vizitează pe Lot

În amurg, doi străini se apropie de poarta cetății. Păreau a fi doi călători care doreau să poposească acolo peste noapte. Nimeni nu a putut vedea în acei doi umili călători pe vestitorii puternici ai judecății divine și puțin se gândea mulțimea cea veselă, nepăsătoare că, prin felul cum avea să-i trateze pe acei soli cerești, chiar în acea noapte, ei aveau să atingă punctul culminant al vinovăției lor, semnând sentința de condamnare pentru cetatea cea mândră. A fost însă un om care a dovedit atenție față de acei străini și i-a invitat în casa lui. Lot nu știa cine sunt, dar amabilitatea și ospitalitatea îi erau caracteristice. — Patriarchs and Prophets, 158.AÎ 75.2

Îngerii i-au dezvăluit lui Lot obiectivul misiunii lor: “Avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim”. Străinii pe care Lot s-a străduit să-i protejeze, i-au promis acum că ei îl vor apăra pe el și vor salva, de asemenea, și pe toți membrii familiei sale, care aveau să fugă împreună cu el din cetatea cea nelegiuită.... Lot a ieșit ca să-și avertizeze copiii. El a repetat cuvintele îngerilor: “Pregătiți-vă degrabă să ieșiți din acest loc; căci Domnul va nimici această cetate”. Dar lor li se părea că își bate joc de ei....AÎ 76.1

Lot s-a întors trist în casa lui și le-a spus că nu a avut izbândă. Atunci îngerii i-au poruncit să se scoale, să-și ia soția și pe cele două fiice care erau încă în casa lui și să plece din cetate.... Amorțit de durere, el zăbovea, nevoind să plece. Dacă n-ar fi fost îngerii lui Dumnezeu, ei ar fi pierit cu toții în ruinele Sodomei. Solii cerești l-au luat de mână pe el, pe soția lui și pe cele două fiice și i-au condus afară din cetate.AÎ 76.2

Aici, îngerii i-au lăsat și s-au întors la Sodoma ca să-și aducă la îndeplinire lucrarea lor de nimicire. Un altul — Acela de care se rugase Avraam — s-a apropiat de Lot....AÎ 76.3

Prințul cerului era alături de el, și el se ruga pentru propria lui viață, ca și când Dumnezeu, care dovedise atâta grijă și dragoste pentru el, nu îl mai apăra. El trebuia să se încreadă cu totul în Mesagerul divin, predându-și voința și viața în mâinile Domnului fără nici o îndoială sau șovăire. Însă, ca mulți alții, el a făcut un plan pentru sine însuși....AÎ 76.4

S-a dat din nou solemna poruncă de a se grăbi, căci furtuna de foc nu mai putea fi întârziată. Însă o persoană dintre fugari [soția lui Lot] a riscat, aruncând o privire înapoi la cetatea condamnată și s-a transformat într-un monument al judecății lui Dumnezeu. — Patriarchs and Prophets, 158-161.AÎ 77.1