A doua ispitire

“Apoi, diavolul L-a dus în sfânta cetate, L-a pus pe streașina templului și I-a spus: Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta și ei Te vor lua pe mâini ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră.’” — The Desire of Ages, 124.AÎ 173.4

Satana, pentru a-și manifesta puterea, L-a dus pe Isus la Ierusalim și L-a pus pe streașina templului. — Spiritual Gifts 1:32.AÎ 174.1

El [Satana] i-a cerut din nou lui Hristos, dacă era într-adevăr Fiului lui Dumnezeu, să-i dovedească acest lucru, aruncându-Se de la înălțimea aceea amețitoare, unde Îl așezase el. Satana i-a sugerat lui Hristos să-și arate încrederea în grija protectoare a Tatălui Său, aruncându-Se jos de pe templu. La prima lui ispitire, în ce privește pofta, Satana încercase să insinueze îndoieli cu privire la dragostea și grija lui Dumnezeu pentru Hristos, ca Fiu al Său, prezentându-I situația în care Se afla și foamea Sa, ca dovadă a faptului că El nu era în grațiile lui Dumnezeu. Dar nu a avut succes. Apoi, a încercat să tragă foloase de pe urma credinței și încrederii desăvârșite, pe care Hristos o arătase în Tatăl Lui ceresc, îndemnându-L la încumetare. “Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: ‘El va porunci îngerilor Săi să vegheze asupra Ta și ei Te vor lua pe mâini ca nu cumva să-ți lovești piciorul de vreo piatră’.” — The Review and Herald, 18 august, 1874.AÎ 174.2

Vrăjmașul cel viclean prezintă cuvinte care au ieșit din gura lui Dumnezeu. Pare încă un înger de lumină și arată că el cunoaște Scripturile și înțelege importanța a ceea ce este scris. Așa cum Isus folosise înainte Cuvântul lui Dumnezeu pentru a susține credința, ispititorul îl folosește acum pentru a-și susține înșelătoria. El susține că doar a vrut să pună la încercare fidelitatea lui Isus, iar acum îi laudă poziția neclintită. Deoarece Mântuitorul a dovedit încredere în Dumnezeu, Satana Îl îndeamnă să-i mai dea totuși o dovadă a credinței Sale.AÎ 174.3

Însă din nou ispita este începută cu insinuarea neîncrederii. “Dacă ești Fiul lui Dumnezeu”. Hristos a fost ispitit să dea răspuns la acel “dacă”, însă El S-a abținut de la cea mai mică urmă de acceptare a îndoielii. El nu avea să-și pună în pericol viața pentru a-i da dovezi lui Satana. — The Desire of Ages, 124.AÎ 175.1

Când a citat făgăduința “El a poruncit îngerilor Săi să vegheze asupra Ta”, Satana a omis cuvintele “ca să Te păzească în toate căile Tale”; adică în toate căile lui Dumnezeu. Isus a refuzat să Se abată de pe cărarea ascultării. În timp ce manifesta încredere desăvârșită în Tatăl Său, doar nu avea să Se așeze, fără să I Se poruncească acest lucru, într-o situație care să facă necesară intervenția Tatălui Său pentru a-L scăpa de la moarte. El nu avea să forțeze Providența să vină în ajutorul Lui, căci, dacă făcea astfel, nu ar mai fi dat omului un exemplu de încredere și supunere. — The Signs of the Times, 10 decembrie, 1902.AÎ 175.2

Dacă Isus S-ar fi aruncat de pe streașină, acest lucru nu ar fi adus slavă Tatălui Său; căci nimeni n-ar fi fost martor la acea scenă în afară de Satana și îngerii lui Dumnezeu. Și ar fi însemnat să-L ispitească pe Domnul, ca să-și arate puterea în fața vrăjmașului Său înverșunat. Ar fi însemnat să coboare la nivelul aceluia pe care Isus a venit ca să-l biruiască. — Spiritual Gifts 1:33.AÎ 175.3