Hristos, Conducătorul invizibil

În Egipt s-a răspândit vestea că poporul Israel ... se grăbea spre Marea Roșie.... Faraon și-a adunat forțele ... [și], însoțit de oamenii mari ai regatului său, s-a așezat în fruntea armatei atacatoare.AÎ 95.1

Evreii tăbărâseră lângă mare.... Deodată, ei au văzut la distanță armuri strălucitoare și care de luptă în mișcare, ce indicau avangarda unei mari oștiri.... Spaima a umplut inimile lui Israel. Unii au strigat către Domnul, însă cei mai mulți au alergat la Moise cu plângerile lor.... Răspunsul său calm și plin de siguranță către popor a fost: “Nu vă temeți, stați liniștiți și veți vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul”....AÎ 95.2

Minunatul stâlp de nor fusese urmat ca semn de la Dumnezeu pentru a merge înainte; însă acum ei se întrebau între ei dacă acesta nu prezicea cumva o mare nenorocire; căci nu-i condusese acesta pe partea care nu trebuia a muntelui, de unde nu aveau scăpare? În felul acesta, îngerul lui Dumnezeu s-a înfățișat în mintea lor confuză ca un vestitor de nenorocire.AÎ 95.3

Însă acum, când oștirea egipteană se apropia de ei, așteptându-se să facă din ei o pradă ușoară, stâlpul de nor s-a ridicat maiestuos spre ceruri, a trecut deasupra israeliților și a coborât între ei și armatele egiptenilor. Un zid de întuneric s-a pus între urmăritori și urmăriți. Egiptenii nu mai puteau vedea tabăra evreilor și au fost obligați să se oprească. Însă pe măsură ce întunericul nopții se adâncea, zidul de nor a devenit o lumină mare pentru evrei, inundându-le întreaga tabără cu o strălucire ca în timpul zilei.AÎ 95.4

Apoi speranța a revenit în inimile poporului Israel. Și Moise și-a ridicat glasul spre Domnul: “Domnul a zis lui Moise: ... Spune copiilor lui Israel să meargă înainte. Tu ridică-ți toiagul, întinde-ți mâna spre mare și despic-o: și copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat”....AÎ 96.1

“Egiptenii i-au urmărit și au intrat după ei în mijlocul mării, chiar și toți caii lui Faraon și călăreții lui. În straja dimineții, Domnul, din stâlpul de nor și de foc, S-a uitat spre tabăra egiptenilor și a aruncat învălmășeală în tabăra egiptenilor”. — Patriarchs and Prophets, 283-287.AÎ 96.2

Îngerii lui Dumnezeu au trecut prin oștirea lor și le-au scos roțile de la care. — The Spirit of Prophecy 1:209.AÎ 96.3

Egiptenii au fost cuprinși de confuzie și spaimă.... Ei au încercat să se retragă și să fugă înspre țărmul pe care-l părăsiseră. Însă Moise și-a întins toiagul și apele care erau îngrămădite, șuierând și mugind, gata să-și apuce prada, s-au aruncat laolaltă și au înghițit armata egipteană în adâncurile lor întunecoase. — Patriarchs and Prophets, 287.AÎ 96.4

Conducătorul [israeliților] era un general de armată puternic. Îngerii Săi, care Îi îndeplinesc porunca, au mers pe marginea armatelor imense ale lui Israel și nu li se putea face nici un rău. Israel era în siguranță.... Apoi, a urmat cântarea sfântă de biruință, condusă de Maria. — The Review and Herald, 1 iunie, 1897.AÎ 97.1

Isus era îngerul învăluit în stâlpul de nor ziua și în stâlpul de foc noaptea. — The Review and Herald, 17 iunie, 1890.AÎ 97.2