A treia ispitire

Isus a fost biruitor și în a doua ispită, iar acum Satana se manifestă în adevăratul său caracter. Însă el nu se înfățișează ca un monstru hidos, cu copite despicate și aripi. El este un înger puternic, deși este căzut. El se pretinde a fi conducătorul rebeliunii și dumnezeul acestei lumi.AÎ 175.4

Așezându-L pe Isus sus pe un munte înalt, Satana I-a arătat, într-o vedere panoramică, în toată splendoarea lor, toate împărățiile lumii. — The Desire of Ages, 129.AÎ 176.1

În primele două ispitiri ale sale, el [Satana] și-a ascuns adevăratul caracter și scopul lui, susținând că este un mesager înalt de la curțile cerului. Însă acum își aruncă mantia în care se deghizase, susținând că este Prințul întunericului, iar pământul este stăpânirea lui. — The Spirit of Prophecy 2:95.AÎ 176.2

Marele amăgitor a căutat să orbească ochii lui Hristos cu strălucirea și zorzoanele acestei lumi și I-a prezentat împărățiile acestei lumi și slava lor. Acela care căzuse din ceruri, descria lumea ca având strălucirea lumii de sus, ca să-L poată determina pe Hristos să accepte momeala sa și să-L facă să i se închine. — The Signs of the Times, 28 martie, 1895.AÎ 176.3

Lumina strălucește asupra cetăților cu temple, a palatelor de marmoră, a câmpiilor fertile și a viilor încărcate de roade. Urmele păcatului sunt ascunse. Ochii lui Isus, care priviseră în ultima vreme negură și dezolare, priveau acum o scenă de neîntrecută frumusețe și prosperitate. Apoi, s-a auzit vocea ispititorului: “Ție îți voi da toată stăpânirea și slava acestor împărății; căci mie îmi este dată, și o dau oricui voiesc. Dacă dar, Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta”....AÎ 176.4

Acum, ispititorul s-a oferit să renunțe la puterea pe care o uzurpase. Hristos ar fi putut să scape de un viitor înspăimântător, recunoscând supremația lui Satana. Însă făcând acest lucru, ar fi însemnat să renunțe la biruință în marea luptă. — The Desire of Ages, 129.AÎ 177.1

Spunându-i [lui Satana] pe adevăratul lui nume, Isus îl mustră pe înșelător. Divinitatea a strălucit prin umanitatea suferindă și El a manifestat prin cuvântul Său, autoritatea cerului. El descoperă amăgitorului că, deși se deghizase într-un înger de lumină, adevăratul lui caracter nu era necunoscut Mântuitorului lumii. El l-a numit Satana, îngerul întunericului, care și-a părăsit starea dintâi și a refuzat să se supună lui Dumnezeu. — The Signs of the Times, 28 martie, 1895.AÎ 177.2

Satana a părăsit acel câmp ca un vrăjmaș înfrânt, învins în mod decisiv. La cuvintele lui Hristos: “Pleacă, Satano”, îngerul cel puternic nu a avut altă alternativă decât să se supună. Îngeri care excelează în tărie se aflau pe acel câmp de luptă, apărând interesele sufletului ispitit și gata a se împotrivi vrăjmașului. — The Review and Herald, 24 aprilie, 1894.AÎ 177.3