Înălțarea lui Hristos la Tatăl Său

“Duceți-vă”, au spus îngerii femeilor, “și spuneți ucenicilor Lui și lui Petru, că El merge înaintea voastră în Galilea: acolo Îl veți vedea, așa cum v-a spus”. Acești îngeri fuseseră împreună cu Hristos ca îngerii Săi păzitori pe tot parcursul vieții Sale de pe pământ. Ei fuseseră martori la judecarea și răstignirea Lui. Ei au auzit cuvintele pe care El le spusese ucenicilor Lui. — The Desire of Ages, 793.AÎ 214.6

Femeile au plecat degrabă de la mormânt “cu teamă și cu mare bucurie; și au dat fuga ca să ducă ucenicilor vestea”.AÎ 214.7

Maria nu a auzit vestea cea bună. Ea s-a dus la Petru și Ioan cu vestea tristă că “L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde L-au pus”.AÎ 214.8

Ucenicii s-au grăbit la mormânt și au găsit precum spusese Maria. Au văzut legăturile și ștergarul, însă nu L-au găsit pe Domnul lor....AÎ 214.9

Maria i-a urmat pe Ioan și Petru la mormânt; când ei s-au întors în Ierusalim, ea a rămas acolo. Privind la mormântul gol, întristarea i-a cuprins inima. Uitându-se înăuntru, a văzut doi îngeri; unul într-un capăt și celălalt în celălalt capăt al locului unde fusese Isus. “Femeie, de ce plângi?” au întrebat-o ei. “Pentru că L-au luat pe Domnul meu”, a răspuns ea, “și nu știu unde L-au pus”.AÎ 215.1

Apoi, ea s-a întors, chiar de la acei îngeri, gândind că trebuie să găsească pe cineva care să-i spună ce s-a făcut cu trupul lui Isus. Un alt glas i se adresează: “Femeie, de ce plângi? Pe cine cauți?” Cu ochii înlăcrimați, Maria a văzut un chip de om și, gândind că este grădinarul, ea i-a spus: “Domnule, dacă L-ai luat de aici, spune-mi unde L-ai pus ca să mă duc și să-L iau”....AÎ 215.2

Cu vocea cunoscută ei, Isus îi spune “Marie”. Acum ea știe că nu un străin îi vorbește și întorcându-se, vede în fața ei pe Hristos viu. În bucuria ei, ea a uitat că El fusese răstignit. Dând năvală spre El, ca și când ar fi vrut să-i cuprindă picioarele, ea a spus: “Rabuni”. Însă Hristos a ridicat mâna zicând: nu mă ține; “căci nu M-am suit încă la Tatăl Meu.”...AÎ 215.3

Isus a refuzat să primească omagiul ucenicilor Săi până când nu avea asigurarea că sacrificiul Său a fost acceptat de Tatăl. El S-a suit în curțile cerești și de la Dumnezeu Însuși a auzit asigurarea că ispășirea făcută pentru păcatele oamenilor a fost îndestulătoare, că prin sângele Său toți puteau dobândi viața veșnică....AÎ 216.1

După ce S-a suit la Tatăl, Isus S-a arătat și celorlalte femei, spunând: “Bucurați-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele și I s-au închinat. Isus le-a zis: “Nu vă temeți: duceți-vă de spuneți fraților Mei să meargă în Galilea: acolo mă vor vedea”. — The Desire of Ages, 789, 790, 793.AÎ 216.2