Satana înainte și după căderea lui

Satana a fost cândva un înger onorat în ceruri, în apropiere de Hristos. Fața lui, asemenea cu a celorlalți îngeri, era blândă și exprima bucurie. Fruntea lui era înaltă și lată, arătând multă inteligență. Chipul lui era desăvârșit; statura lui era nobilă și maiestuoasă. — Early Writings, 145.AÎ 251.2

Mi-a fost arătat Satana, așa cum a fost el cândva, un înger fericit, înălțat. Apoi mi-a fost arătat așa cum este acum. Încă are un chip regesc. Trăsăturile lui sunt încă nobile, căci el este un înger căzut. Însă expresia feței sale este plină de neliniște, îngrijorare, nefericire, răutate, ură, ticăloșie, înșelăciune și tot felul de rele. Am privit în special acea frunte, care fusese odată nobilă. Începând de la ochi, fruntea lui începea să dea înapoi. Am văzut că el s-a dedat atât de mult la rău, încât fiecare calitate i-a fost degradată și orice trăsătură rea s-a dezvoltat. Ochii lui erau vicleni, șireți și foarte pătrunzători. Fața îi era mare, însă carnea îi atârna, atât pe față, cât și pe mâini. În timp ce îl priveam, își sprijinea bărbia în mâna stângă. Părea că e cufundat în gânduri. Pe fața lui se vedea un rânjet, care m-a făcut să tremur, atât era de plin de răutate și viclenie satanică. Acest rânjet e cel pe care îl etalează chiar înainte de a fi sigur de victima sa și, pe măsură ce își prinde victima în cursă, acest rânjet devine îngrozitor. — Early Writings, 152, 153.AÎ 251.3