Cele dintâi semne ale răului

A fost un timp când Satana era în armonie cu Dumnezeu și plăcerea lui era de a îndeplini poruncile divine. Inima lui era plină de dragoste și bucurie în a-L sluji pe Creatorul său, până în momentul în care a început să considere că înțelepciunea lui nu provenea de la Dumnezeu, ci era înnăscută în el însuși și că el era tot atât de vrednic ca să primească onoare și putere ca și Dumnezeu. — The Signs of the Times, 18 septembrie, 1893.AÎ 31.3

Deși Dumnezeu l-a creat pe Lucifer nobil și frumos și l-a înălțat mult în ce privește onoarea în cadrul oștirii îngerești, totuși el nu l-a așezat în afara posibilității de a comite răul. A fost în puterea lui Satana, dacă el avea să aleagă a face astfel, să pervertească aceste daruri. Ar fi putut să rămână în grația lui Dumnezeu, iubit și onorat de toată mulțimea angelică, conducător în virtutea poziției sale înalte, cu grijă generoasă, neegoistă, exercitându-și puterile nobile pentru a-i binecuvânta pe alții și a aduce slavă Făcătorului său. Însă, încetul cu încetul, el a început să caute propria lui onoare și să-și întrebuințeze puterile pentru a atrage atenția și să câștige lauda pentru el însuși. De asemenea, în mod treptat, i-a determinat pe îngerii asupra cărora domnea să-i slujească lui, în loc de a-și devota toate puterile în slujba Creatorului lor. — The Spirit of Prophecy 4:317.AÎ 31.4

Încetul cu încetul, Lucifer a ajuns să-și îngăduie dorința după înălțare de sine.... Deși toată slava lui era de la Dumnezeu, acest înger puternic a ajuns să o privească drept ceva ce îi aparținea lui însuși. — Patriarchs and Prophets, 35.AÎ 32.1