Îngerii dezbat problemele

În timp ce unii dintre îngeri s-au atașat de Satana în răzvrătirea lui, alții discutau cu el pentru a-l întoarce de pe calea pe care o apucase, luptând pentru onoarea și înțelepciunea lui Dumnezeu, care a dat autoritate Fiului Său. Satana susținea cu tărie: Pentru care motiv a fost Hristos înzestrat cu putere nelimitată și stăpânire mai presus de el? — Spiritual Gifts 3:37.AÎ 38.4

Satana a refuzat să asculte. Apoi, el a plecat de la îngerii loiali și credincioși, spunând despre ei că sunt sclavi. Acești îngeri, credincioși lui Dumnezeu, au rămas uluiți când au văzut că Satana avea succes în provocarea revoltei. El le promitea o guvernare nouă, mai bună decât cea pe care o aveau atunci, în care avea să fie libertate. Un mare număr și-a anunțat intenția de a-l accepta pe Satana drept conducător al lor și comandant-șef. Văzând că are succes, el se măgulea la gândul că va ajunge să aibă toți îngerii de partea sa și că avea să fie egal cu Dumnezeu Însuși, iar vocea lui autoritară avea să fie auzită poruncind întregii oștiri cerești.AÎ 39.1

Din nou, îngerii loiali l-au avertizat pe Satana și i-au prezentat consecințele, dacă avea să persiste pe calea lui; că Acela care i-a creat pe îngeri, poate, prin puterea Sa, să răstoarne toată autoritatea lor și teribila răscoală. Să gândești că un înger se poate împotrivi Legii lui Dumnezeu, care este tot atât de sfântă ca și El Însuși! Ei i-au avertizat pe răzvrătiți să-și închidă ochii la raționamentele înșelătoare ale lui Satana și l-au sfătuit pe Satana, și pe toți care au fost influențați de el, să se ducă la Dumnezeu și să-și mărturisească greșeala chiar și de a-și fi îngăduit numai să pună la îndoială autoritatea Sa. — The Spirit of Prophecy 1:20.AÎ 39.2

Satana era dibaci în a prezenta punctul lui de vedere asupra acelei chestiuni. De îndată ce descoperea că o anumită poziție era văzută în adevăratul caracter, el o schimba, adoptând alta. Nu așa stau lucrurile la Dumnezeu. El poate lucra doar cu o anumită categorie de arme — adevărul și neprihănirea. Satana putea folosi ceea ce Dumnezeu nu putea — necinstea și înșelăciunea. — The Review and Herald, 9 martie, 1886.AÎ 39.3

Lucrarea întreprinsă de Satana a fost atât de subtilă, încât nu a putut apărea în fața oștirii cerești așa cum era ea în realitate.... Această stare de lucruri a existat o lungă perioadă de timp înainte ca Satana să fie demascat. — The S.D.A. Bible Commentary 4:1143.AÎ 40.1

Dumnezeu, în marea Lui îndurare, l-a suportat mult pe Lucifer. El nu a fost imediat îndepărtat din poziția lui înaltă, când și-a îngăduit pentru prima dată un spirit de nemulțumire și nici măcar atunci când a început să-și prezinte pretențiile false înaintea îngerilor credincioși. El a fost mult timp ținut în ceruri. Mereu, mereu i se oferea iertare, cu condiția pocăinței și a supunerii. — The Great Controversy, 495, 496.AÎ 40.2

Spiritul nemulțumirii nu mai fusese cunoscut până atunci în ceruri. Acesta a constituit un element nou, ciudat, misterios, inexplicabil. Însuși Lucifer nu și-a cunoscut la început adevărata natură a sentimentelor sale; un timp, el nu a îndrăznit să-și exprime lucrările și închipuirile minții; totuși, nu le-a părăsit. El nu vedea până unde aveau să-l ducă. Însă au fost făcute eforturi — din cele pe care numai iubirea și înțelepciunea infinită le putea inventa — pentru a-l convinge de greșeala lui. Nemulțumirea lui s-a dovedit a fi fără motiv și el a fost făcut să vadă care avea să fie urmarea persistării în răzvrătire. Lucifer a fost convins că greșise. El a văzut că rânduielile divine sunt drepte și că el trebuie să recunoască acest lucru în fața cerului întreg.AÎ 40.3

Dacă ar fi făcut acest lucru, s-ar fi salvat pe sine și pe mulți îngeri. La data aceea, nu era cu totul nesupus lui Dumnezeu. Deși își părăsise poziția de heruvim ocrotitor, totuși, dacă ar fi vrut să se întoarcă la Dumnezeu, recunoscând înțelepciunea Creatorului, și s-ar fi mulțumit cu locul rânduit lui în marele plan al lui Dumnezeu, el ar fi fost repus la locul lui. Sosise timpul pentru decizia finală; el trebuia ori să se supună conducerii divine, ori să se răzvrătească pe față. Aproape că a luat decizia de a se întoarce, dar mândria l-a împiedicat să facă acest lucru. — Patriarchs and Prophets, 39.AÎ 40.4