Arătarea finală a lui Hristos la înălțarea Sa

Sosise timpul ca Hristos să Se înalțe la tronul Tatălui Său.... Ca loc al înălțării Sale, Isus a ales locul care atât de adesea fusese sfințit de prezența Sa ... Muntele Măslinilor....AÎ 220.1

Acum, împreună cu cei unsprezece ucenici, Isus Se îndrepta spre munte. Pe când treceau prin poarta Ierusalimului, mulți ochi priveau cu uimire mica grupă condusă de Acela pe care, cu câteva săptămâni în urmă, conducătorii Îl condamnaseră și răstigniseră.... Când au ajuns la munte, Isus i-a condus spre vârf, în apropierea Betaniei. Aici El S-a oprit, iar ucenicii s-au adunat în jurul Lui. Raze de lumină se părea că radiază de la fața Lui când îi privea cu iubire.... Cu mâinile întinse a binecuvântare, El S-a înălțat încet din mijlocul lor, atras spre ceruri de o putere mai tare decât orice atracție pământească. Pe măsură ce El Se îndrepta spre cer, ucenicii, pătrunși de venerație, făceau eforturi mari, ca să vadă pentru ultima dată pe Domnul lor care acum Se înălța. — The Desire of Ages, 829-831.AÎ 220.2

Când Isus.... S-a înălțat de pe Muntele Măslinilor, El n-a fost văzut doar de câțiva ucenici, ci mulți erau cei ce priveau. Era o mulțime de îngeri, mii de mii care priveau pe Fiul lui Dumnezeu cum Se înălța. — The Ellen G. White 1888 Materials, 127.AÎ 220.3

În timp ce ucenicii priveau încă în sus, li s-au adresat voci care semănau cu cea mai minunată muzică. Ei s-au întors și au văzut doi îngeri, cu chip de oameni, care le-au vorbit, zicând: “Bărbați galileeni, de ce stați și vă uitați la cer? Acest Isus, care a fost luat dintre voi la ceruri, va veni în același fel în care L-ați văzut mergând la cer.”AÎ 221.1

Acești îngeri făceau parte din grupul care așteptase într-un nor strălucitor să-L escorteze pe Isus în căminul Său din ceruri. Erau cei mai înălțați din mulțimea îngerească, fiind cei doi care veniseră la mormânt, la învierea lui Hristos, și care fuseseră alături de El pe parcursul vieții Sale pe pământ. — The Desire of Ages, 831, 832.AÎ 221.2

Hristos a fost luat la ceruri într-un nor alcătuit din îngeri. — Manuscript Releases 17:2.AÎ 221.3

În timp ce carul de îngeri L-a primit, ucenicii au auzit cuvintele Sale: “Iată Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului”. — The Acts of the Apostles, 65.AÎ 221.4

Mii și mii de îngeri L-au escortat pe Isus cu onoruri în cetatea lui Dumnezeu, cântând: “Porți, ridicați-vă capetele; ridicați-vă porți veșnice; ca să intre Împăratul slavei”. Îngerii santinele de la porți au exclamat: “Cine este Împăratul slavei?” — The Review and Herald, 29 iulie, 1890.AÎ 221.5

În timp ce El [Hristos] Se apropia de Cetatea lui Dumnezeu ... glasurile [miilor de îngeri] se înălțau și îngerii cântau: “Porți, ridicați-vă capetele; ridicați-vă porți veșnice; ca să intre Împăratul slavei.” — The Ellen G. White 1888 Materials, 127.AÎ 222.1

Din nou răsună întrebarea: “Cine este Împăratul slavei?” Și îngerii care-L escortează răspund: “Domnul oștirilor, El este Împăratul slavei” și cortegiul ceresc intră prin porți. — The Review and Herald, 29 iulie, 1890.AÎ 222.2

Când S-a înălțat la ceruri și a condus o mulțime de captivi, escortat de oștirea cerească, și a fost primit prin porțile cetății, ... El avea aceeași înfățișare înălțată pe care o avusese înainte de a veni în lume, ca să moară pentru om. — Spiritual Gifts 4a:119.AÎ 222.3