Lui Lucifer i-a fost dat timp ca să-și dezvolte principiile

Dumnezeu, în înțelepciunea Lui, nu l-a izgonit imediat pe Satana din ceruri. Acest lucru nu l-ar fi determinat să-și schimbe principiile, căci ar fi atras simpatie de partea lui, ca pentru unul care a fost tratat pe nedrept; și el ar fi atras un număr mult mai mare de partea lui. El trebuia luat din locul care i se oferise și era nevoie de timp ca să își dezvolte pe deplin principiile sale. — The Review and Herald, 9 martie, 1886.AÎ 37.1

Satana s-a plâns de așa-numitele deficiențe în administrarea lucrurilor cerești și a căutat să umple mintea îngerilor cu nemulțumirea sa. Pentru că nu era cel mai mare, el a semănat semințele îndoielii și ale necredinței. Pentru că nu era ca Dumnezeu, el s-a luptat să infiltreze în mintea îngerilor invidia și nemulțumirea lui. În acest fel, au fost sădite semințele înstrăinării, care, ulterior, s-au dezvoltat și au fost prezentate înaintea curților cerești ca avându-și originea nu în Satana, ci în îngeri. În acest fel, înșelătorul avea să arate că îngerii au gândit ca el....AÎ 37.2

Ceea ce Satana a infiltrat în mintea îngerilor — un cuvânt aici, un cuvânt acolo — a deschis calea pentru o listă lungă de presupuneri. În mod viclean, provocându-i, a scos expresii de îndoială de la ei. Apoi, când a fost întrebat, i-a acuzat pe cei pe care el îi instruise. El a așezat toată nemulțumirea lui asupra acelora pe care îi condusese. — The Review and Herald, 7 septembrie, 1897.AÎ 37.3

El [Lucifer] a început să insinueze îndoieli cu privire la legile care guvernau ființele cerești, sugerând că, deși legile puteau fi necesare pentru locuitorii celorlalte lumi, îngerii, fiind mai înălțați, nu avea nevoie să fie atât de mult ținuți în frâu, căci propria lor înțelepciune le era călăuză suficientă. — Patriarchs and Prophets, 37.AÎ 38.1

Lucifer ... căuta să desființeze Legea lui Dumnezeu. El susținea că ființele necăzute ale cerului sfânt nu au nevoie de Lege, ci sunt capabile să se conducă singure și să-și păstreze o integritate nepătată. — The Signs of the Times, 28 aprilie, 1890.AÎ 38.2

Chiar îngerii cei credincioși nu au înțeles pe deplin caracterul lui [Satana]. De aceea, Dumnezeu nu l-a nimicit de îndată. Dacă ar fi făcut astfel, îngerii cei sfinți nu ar fi înțeles dreptatea și dragostea lui Dumnezeu. O îndoială cu privire la bunătatea lui Dumnezeu ar fi fost ca o sămânță rea, care ar fi produs fructul amarnic al păcatului și al nenorocirii. Din această cauză, cel rău a fost cruțat, ca să-și dezvolte pe deplin caracterul. — Parabolele Domnului Hristos, 72.AÎ 38.3