CAPITOLUL 48 - Rezolvarea problemelor și aplanarea conflictelor

Înțelegând natura omenească pervertită, Isus a dat reguli explicite cu privire la modul în care să ne abordăm unii pe alții. — Mântuitorul nostru a înțeles că natura omenească este pervertită și, ca să salveze sufletele pentru care Și-a sacrificat viața și să-Și întemeieze pe pământ o biserică unită și încununată de succes, El a dat reguli explicite cu privire la modul în care membrii bisericii ar trebui să se abordeze unii pe alții. Ascultați ce spune El: „Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur! Dacă te ascultă, ai câștigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unu sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii și, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân și ca un vameș” [Matei 18:15-17]. — RH, 15 aprilie 1880.LP 156.1

Prețuiți darul concilierii. — Unde sunt cei care nu se zgârcesc și care nu-și contabilizează lucrarea făcută cu dragoste pentru Stăpânul lor? Unde sunt cei care se străduiesc să aplaneze orice dezbinare din biserică, cei care sunt împăciuitori în Numele lui Hristos? Unde sunt cei care caută să împlinească rugăciunea lui Hristos: „Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu, în Tine, ca și ei să fie una în Noi; (…) Eu în ei și Tu în Mine, pentru ca ei să fie în chip desăvârșit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine” [Ioan 17:21-23]? Putea Domnul nostru să rostească aceste cuvinte atât de pline de har și de semnificații în dreptul bisericilor de astăzi, care sunt caracterizate de o dragoste debilă, de dezbinare și de conflicte mărunte și care îi cheamă pe pastori de la lucrarea lor importantă pentru a le rezolva mici probleme născocite, prin care arată că nu au nicio relație cu Dumnezeu? Nu! Membrii bisericii trebuie să ajungă la unitate, iar, pentru aceasta, trebuie ca în caracterul lor să scadă eul și să crească Isus. Trebuie să învețe de la El. Trebuie să fie blânzi și smeriți cu inima. Mândria lor egoistă trebuie să moară. Atunci, munții de dificultăți vor deveni niște mușuroaie de cârtiță. — RH, 6 ianuarie 1891.LP 156.2

Dacă sunt uniți cu Hristos, membrii vor rezolva problemele bisericii cu compasiune, blândețe și dragoste. — Biblia ne prezintă o biserică-model. Trebuie să existe unitate atât între membri, cât și între ei și Dumnezeu. Atunci când credincioșii sunt uniți în Hristos, vița cea vie, vor fi una cu El și vor fi plini de compasiune, blândețe și dragoste. — 3SM 18.LP 156.3

Problemele se rezolvă atunci când ne apropriem unii de alții într-un spirit de umilință, bunătate și milă. — Nu puneți niciodată la îndoială motivațiile fraților voștri, pentru că Dumnezeu a declarat că, așa cum îi judecați pe ei, veți fi judecați și voi! Deschideți-vă inimile spre bunătate, spre razele înviorătoare ale Soarelui Neprihănirii! Încurajați gândurile bune și sentimentele sfinte! Obișnuiți-vă să-i vorbiți de bine pe frații voștri! Nu lăsați ca mândria și neprihănirea egoistă să vă împiedice să vă mărturisiți deschis și deplin păcatele! Dacă nu îi iubiți pe cei pentru care a murit Hristos, atunci nu-L iubiți cu adevărat nici pe Hristos, iar închinarea voastră va fi ca o jertfă cu defecte înaintea lui Dumnezeu. Dacă nutriți gânduri nedemne, judecându-i greșit pe frații voștri și bănuindu-i de rele, Dumnezeu nu vă va asculta rugăciunile atât de mândre și de pline de eu. Când mergeți la cei despre care credeți că nu fac bine, trebuie să aveți un spirit de umilință și de bunătate și să fiți plini de milă și de roade bune. Nu fiți părtinitori cu unul sau cu altul, neglijându-i pe cei care nu sunt în asentimentul vostru! Fiți atenți să nu vă purtați cu asprime cu cei despre care credeți că au făcut greșeli, în timp ce pe alții mai vinovați și mai vrednici de mustrare, care ar trebui să fie aspru dojeniți pentru comportamentul lor necreștinesc, îi susțineți și îi tratați ca pe niște prieteni! — RH, 12 martie 1895.LP 156.4

Rezolvați problemele prin consfătuire. — Duhul lui Hristos este întristat atunci când vreunul dintre urmașii Săi dă dovadă de un spirit aspru, nedrept și exigent. În calitate de colaboratori ai lui Dumnezeu, fiecare ar trebui să vadă în celălalt un membru al marii organizații a lui Dumnezeu. El dorește ca ei să se consfătuiască. Nu ar trebui să se izoleze nimeni, pentru că spiritul de independență dezonorează adevărul pe care îl mărturisim. O dovadă specială că Duhul lui Hristos rămâne în biserica Sa este unitatea și armonia care există între membrii ei. Aceasta este cea mai strălucitoare mărturie a faptului că avem adevărata religie; ea va converti și va transforma omul firesc și îl va modela după chipul divin. — RH, 18 februarie 1909.LP 156.5

Un spirit acuzator împiedică rezolvarea problemelor. — Sunt unii care își imaginează că datoria lor e să fie cârpacii bisericii. Este pe placul sentimentelor lor firești să caute defecte și pete la alții; pândesc cu atenție orice ar putea fi de mustrat și devin din ce în ce mai înguști în idei, până când ajung să învinovățească un om pentru un singur cuvânt. Cu ocazia întâlnirilor din Sabat, când fiecare ar trebui să se implice în închinarea care I se aduce lui Dumnezeu, se permite un spirit acuzator și credincioșii încep să se învinuiască unul pe altul. Acest spirit este cu totul diferit de cel al lui Hristos și duce la dezbinare și discuții aprinse. Înaintea lui Dumnezeu, o astfel de închinare nu este cu nimic mai acceptabilă decât jertfa lui Cain. Nu există vreo piedică mai eficientă pentru creșterea în har decât această dispoziție de a-i critica și a-i condamna pe ceilalți. De-a lungul experienței noastre am văzut cum acest spirit acuzator s-a strecurat încet în inimile membrilor până când a molipsit aproape întreaga biserică, iar rezultatul a fost că n-a mai rămas mare lucru din acea evlavie autentică sau din spiritul lui Hristos. — HS 212, 213.LP 157.1