Pastorul ca președinte de conferință
Trebuie să existe armonie între pastori și președinții lor. — În ultimii 40 de ani, Domnul mi-a descoperit importanța existenței unei armonii în acțiune între pastori și președinții de conferințe. Președintele de conferință ar trebui să aibă grijă să-i respecte pe toți cei care sunt colaboratori ai lui Dumnezeu. Nu trebuie ca mintea și judecata unui singur om să controleze totul. Trebuie să-i respecte și să-i iubească pe pastorii alături de care lucrează; critica nu ar trebui să-și facă locul. Invidia și bănuielile trebuie să fie alungate din suflet. Nimic nu-L poate întrista mai mult pe Duhul lui Dumnezeu decât disensiunea și desconsiderarea fraților. Pentru a avea succes în lucrare, trebuie să existe încredere și unitate cu frații noștri, care lucrează tot atât de stăruitor și de dezinteresat ca și noi. Sunt unii care nu au un caracter armonios în toate aspectele, totuși Dumnezeu i-a acceptat să fie conlucrători cu Hristos. Și atunci, cât de deplasat este să nu poți sta lângă celălalt pentru simplul fapt că judecata și ideile voastre nu sunt identice în toate punctele! — GCB, 11 februarie 1895.LP 58.5
Președinții de conferințe ar trebui să-i stimuleze pe pastorii lor să lucreze așa cum ar trebui. — Oare nu se poate găsi nimic care să îi facă pe președinții de conferințe să-și conștientizeze obligațiile? Dacă ar putea ei să înțeleagă că poziția de încredere pe care o dețin doar le mărește și le intensifică responsabilitatea! Dacă fiecare președinte ar simți nevoia de a-și folosi cu conștiinciozitate talentele pentru găsirea unor modalități și mijloace prin care să-i stimuleze pe pastori să lucreze așa cum ar trebui, ce schimbare ar avea loc în fiecare conferință! Oare își dau seama acești oameni că, în curând, în cer, va începe analiza solemnă a lucrării fiecărui om? Atunci când Stăpânul a plecat, Și-a încredințat lucrarea fiecărui om din orice epocă și din orice generație; și ne spune tuturor: „Puneți-i în negoț până mă voi întoarce” [Luca 19:13]. Oare au conștientizat pastorii cât de multe lucruri sunt incluse în aceste cuvinte? E posibil, fără doar și poate, ca un singur pas să îi despartă de moarte. Cum arată raportul bunurilor sfinte, care le-au fost încredințate pentru a fi folosite în mod înțelept? Talente neîntrebuințate așa cum trebuie, ore pierdute, oportunități neglijate, datorii neîndeplinite, biserici lipsite de putere, turma lui Dumnezeu neîntărită pentru că nu și-a primit partea ei de hrană la vremea potrivită. — Appeal and Suggestions to Conference Officers (Ph 2) 20, 21.LP 59.1
Sarcina președintelui de conferință nu este aceea de a face lucrarea, ci de a se asigura că alții lucrează cu cea mai mare eficiență. — Biserica militantă nu este biserica biruitoare, ci este formată din bărbați și femei supuși greșelii. După cum, în armată, soldații sunt instruiți și disciplinați pentru a servi în mod activ, tot la fel soldații lui Hristos trebuie să fie educați pentru a fi utili cauzei Sale. Poate că e mult mai ușor pentru președintele conferinței să lucreze el însuși decât să dirijeze lucrarea altora, dar este de datoria lui să aibă o privire de ansamblu asupra câmpului de lucru și să se asigure că toți lucrează cu cea mai mare eficiență. Pastorii mai tineri ar trebui să-și dezvolte talentele și să se pregătească pentru a le utiliza ulterior, iar pastorii mai bătrâni și mai experimentați nu ar trebui lăsați să-și irosească energiile într-o lucrare pe care alții o pot face sau ar fi dispuși să o facă dacă ar fi învățați cum. — RH, 22 aprilie 1884.LP 59.2
Președinții de conferințe ar trebui să-i educe pe pastori să-și educe membrii. — Prin maniera sa de lucru, un președinte de conferință îi educă pe pastorii din subordinea lui și, împreună, pot educa în așa fel bisericile, încât să nu fie necesar să fie chemați din câmpul de lucru pastorii conferinței pentru a rezolva dificultățile și disensiunile din biserici. Dacă slujbașii de la conferință, ca slujitori credincioși, își vor îndeplini datoriile care le-au fost stabilite de Cer, atunci lucrarea din conferințele noastre nu va mai fi împiedicată de dificultățile de până acum. Dacă se va acționa în felul acesta, lucrătorii vor deveni bărbați statornici și responsabili, care nu vor cădea și nu se vor descuraja când vor da de greu. — GW 419.LP 59.3
Manifestați o atitudine de încurajare față de președintele vostru — în special atunci când face greșeli. — Deși președintele vostru și-a neglijat lucrarea și nu și-a îndeplinit datoria, nici atitudinea voastră nu a fost una care să-i aducă vreo încurajare. Cel învestit cu autoritate ar fi trebuit să se achite de datoria sa ca un om al lui Dumnezeu, mustrând, îndemnând, încurajând, în funcție de situație, indiferent dacă i-ați fi primit sau i-ați fi respins mărturia. Dar el s-a descurajat ușor, fiind în același timp lipsit de ajutorul pe care ar fi trebuit să îl primească un slujitor credincios al lui Hristos. El a greșit că nu a ținut pasul cu providența continuă a lui Dumnezeu, că nu v-a arătat datoria și nu v-a învățat care sunt nevoile timpului; dar neglijența lui nu ar trebui să vă descurajeze și să vă facă să căutați scuze pentru că v-ați neglijat datoria. Este nevoie de mai multă energie și loialitate din partea voastră. — 5T 281.LP 59.4
Este nevoie de mare atenție în alegerea președinților de conferințe. — Domnul a găsit cu cale să-mi descopere multe lucruri cu privire la chemarea și lucrarea pastorilor noștri, în special a celor care au fost numiți ca președinți de conferințe. Este nevoie de mare atenție în alegerea oamenilor în aceste poziții de încredere. Ar trebui să se înalțe rugăciuni stăruitoare pentru iluminare divină. Astfel, cei ce vor fi numiți ca supraveghetori asupra turmei ar trebui să fie oameni cu o reputație bună, oameni care dovedesc că au nu doar cunoștințe din Scriptură, ci și experiență în ce privește credința și răbdarea, pentru ca, în smerenie, să îi poată învăța pe cei ce se opun adevărului. Ar trebui să fie oameni integri, să nu fie novici, ci persoane care cercetează cu inteligență Cuvântul, să fie capabili să îi învețe și pe alții și să scoată din vistierie lucruri noi și lucruri vechi — oameni care, în caracter, în cuvinte și în comportament, să fie o onoare pentru cauza lui Hristos, învățând adevărul, trăind adevărul, crescând până la statura deplină a lui Isus Hristos. Aceasta presupune din partea lor dezvoltarea și întărirea, prin exercițiu, a fiecărei facultăți, pentru a putea fi calificați să poarte responsabilități din ce în ce mai mari pe măsură ce lucrarea se extinde. — GW 232.LP 59.5
Președinții pot dezvolta un stil de conducere prea conservator și prea îngust. — Frate M., ca președinte al Conferinței _____, ai arătat prin modul tău general de administrare că nu ești vrednic de încrederea cu care ai fost învestit. Ai demonstrat că ești conservator și că ai idei înguste. Nu ai făcut nici jumătate din lucrarea pe care ai fi putut s-o faci dacă ai fi avut adevăratul spirit al lucrării. Ai fi putut fi mult mai capabil și mai experimentat decât ești acum; ai fi putut fi mult mai bine pregătit pentru a administra cu succes această misiune sacră și importantă, lucrare care ar fi trebuit să fie cel mai puternic argument în favoarea ta când avea să vină vorba de a pretinde încrederea generală a oamenilor noștri. Dar, asemenea celorlalți frați pastori din statul tău, nu ai reușit să ții pasul cu providența continuă a lui Dumnezeu, nu ai arătat că Duhul Sfânt îți influențează profund inima, astfel încât Dumnezeu să poată vorbi prin tine poporului Său. Dacă în această criză vei acționa în vreun fel care să sporească îndoiala și neîncrederea în bisericile din statul tău și să îi facă pe oameni să nu se angajeze cu toată inima în această lucrare, Dumnezeu te va considera responsabil. Oare ți-a dat Dumnezeu o dovadă de netăgăduit că frații din statul tău sunt scutiți de responsabilitatea de a cuprinde orașul _____ așa cum i-a cuprins Hristos pe ei în brațele Sale? Dacă ai avea cu adevărat lumină, ai încuraja această lucrare prin credința ta. — 5T 370.LP 60.1
Președinții de conferințe, mai mult decât orice alți slujitori, ar trebui să dea un exemplu de viețuire sfântă. — Președinții de conferințe ar trebui să fie oameni cărora să li se încredințeze din toată inima lucrarea lui Dumnezeu. Ar trebui să fie persoane integre, creștini neegoiști, devotați și activi. Dacă au deficiențe la aceste capitole, bisericile aflate în grija lor nu vor crește. Ei, mai mult decât orice alți slujitori ai lui Hristos, ar trebui să dea un exemplu de viețuire sfântă, de devotament neegoist față de interesele cauzei lui Dumnezeu, pentru ca cei ce caută în ei un exemplu să nu fie induși în eroare. Însă, în unele cazuri, ei încearcă să le slujească atât lui Dumnezeu, cât și lui Mamona. Nu-și disprețuiesc eul și nu simt o povară pentru suflete. Conștiințele lor nu sunt sensibile; atunci când lucrarea lui Dumnezeu este afectată, ei nu au duhul mâhnit. În inimile lor, pun la îndoială Mărturiile Duhului lui Dumnezeu. Nu poartă crucea lui Hristos și nu cunosc dragostea Sa înflăcărată. Nu sunt păstori credincioși ai turmei peste care au fost puși ca supraveghetori; raportul faptelor lor nu este unul cu care se vor bucura să se întâlnească în ziua lui Dumnezeu. — 5T 379, 380.LP 60.2
Dumnezeu le dă înțelepciune acelor președinți de conferințe care vin la El ca niște copilași. — Președinților de conferințe, veți fi înțelepți dacă veți decide să veniți la Dumnezeu. Credeți în El! El vă va asculta rugăciunile și va veni în ajutorul vostru mult mai repede decât ar putea să vină unu, doi, trei sau patru oameni, cu diverse mijloace de transport, de la mare distanță, cu mari cheltuieli, pentru a decide în privința unor chestiuni asupra cărora Dumnezeul înțelepciunii poate decide mult mai bine decât voi. El a promis: „Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată” [Iacov 1:5]. Dacă vă veți smeri cu sinceritate inima înaintea Lui, dacă veți alunga din suflet orgoliul personal și veți renunța la defectele naturale de caracter, dacă vă veți învinge dorința de supremație și veți veni la Dumnezeu ca niște copilași, El va turna peste voi Duhul Sfânt. Atunci când doi sau trei se învoiesc să ceară un lucru oarecare și se roagă Domnului, în Numele lui Isus, El li-l va da. — TM 323, 324.LP 60.3