Viața de devoțiune

Rugăciunea a fost centrală în cadrul slujirii lui Hristos. — Hristos este exemplul nostru. Viața Lui a fost una de rugăciune. Într-adevăr, Hristos, Fiul lui Dumnezeu, egal cu Tatăl, atotsuficient prin Sine Însuși, depozitarul tuturor binecuvântărilor, Acela a cărui voce putea să mustre boala, să potolească furtuna și să cheme morții la viață, S-a rugat cu strigăte puternice și multe lacrimi. Își petrecea deseori nopți întregi în rugăciune. Când cetățile se cufundau în somn, îngerii ascultau cererile Răscumpărătorului. Priviți-L pe Mântuitorul aplecat în rugăciune, cu sufletul stors de chinuri! Nu Se roagă pentru Sine, ci pentru cei pe care a venit să-i mântuiască. Pe dealurile Galileei, în crângurile din Muntele Măslinilor, Preaiubitul lui Dumnezeu Se ruga pentru cei păcătoși. Apoi mergea să le slujească, iar limba Lui atingea din nou ca un foc aprins. — ST, 5 septembrie 1900.LP 166.4

Hristos Își umplea sufletul în rugăciune înainte de a merge să slujească. — Pentru evreii credincioși de la Ierusalim din vremea lui Hristos, Muntele Măslinilor era locul folosit deseori pentru devoțiune. Dealurile și văile din jurul Ierusalimului, fără prea multă vegetație, erau împânzite de crânguri și livezi de măslini, și aici persoanele credincioase din Israel veneau adesea pentru a cerceta Scripturile și a se ruga. Grădina Ghetsimani era unul dintre locurile frecventate. În acest loc, atunci când Ierusalimul se cufunda în liniștea miezului nopții, Isus revenea deseori ca să comunice cu Tatăl Său. Citim despre Isus că, atunci când cei cărora le slujise mergeau pe la casele lor, El mergea „la Muntele Măslinilor” [Ioan 8:1]. Uneori Îi lua și pe ucenici cu El în acest loc retras ca să-și unească rugăciunile cu ale Sale. În rugăciune, Hristos primea putere de la Dumnezeu și biruia. Dimineață după dimineață, seară de seară, El primea har pe care să-l împărtășească și altora. Atunci, cu propriul suflet reumplut de har și zel, mergea să slujească sufletelor oamenilor. — ST, 15 iulie 1908.LP 167.1

Isus S-a rugat în principal pentru alții. — Hristos primea în permanență de la Tatăl, pentru ca apoi să ne poată împărtăși nouă. „Și cuvântul pe care-l auziți”, spunea El, „nu este al Meu, ci al Tatălui, care M-a trimis” [Ioan 14:24]. „Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească” [Matei 20:28]. Nu pentru El a trăit, a învățat și S-a rugat, ci pentru alții. După ore petrecute cu Dumnezeu dimineață de dimineață, El ieșea din nou în lume pentru a le aduce oamenilor lumina cerului. În fiecare zi primea un botez proaspăt cu Duhul Sfânt. În orele dimineții, Domnul Îl trezea din somn, iar sufletul și buzele Îi erau unse cu har, pe care li-l împărtășea și altora. — RH, 11 august 1910.LP 167.2

Exemplul lui Hristos le arată pastorilor cum să facă față loviturilor. — Sunt slujitorii lui Hristos ispitiți și loviți cu putere de Satana? La fel a fost și Acela care nu a cunoscut niciun păcat. Hristos, exemplul nostru, S-a îndreptat spre Tatăl Său în momentele de necaz. El a venit pe pământ ca să ne arate calea prin care putem obține harul și puterea de a-i ajuta pe alții la vreme de nevoie, dacă-I urmăm exemplul de rugăciune repetată și stăruitoare. Dacă vor imita acest model, slujitorii lui Hristos vor fi cuprinși de spiritul Său, iar îngerii le vor sluji. — RH, 19 mai 1885.LP 167.3