CAPITOLUL 9 - Etica pastorală

Ar trebui să fim exemple vii a ceea ce predicăm. — Ar trebui să-L căutăm pe Dumnezeu cu toată convingerea și, ca pastori ai lui Dumnezeu care predică Evanghelia, ar trebui să trăim aceste adevăruri mărețe în viața noastră de zi cu zi și să arătăm că suntem exemple vii a ceea ce predicăm, că avem o evlavie practică în viața noastră zilnică, iar apoi vom avea autoritate oriunde vom merge. — 1SAT 63.LP 29.1

Pastorii care nu trăiesc ceea ce predică sunt lupi deghizați în oi. — Purtând emblema lui Hristos, ei îi slujesc celui mai rău dușman al Domnului și nu ascultă de porunca: „Oricine rostește Numele Domnului să se depărteze de fărădelege!” [2 Timotei 2:19]. Hristos afirmă în mod clar că această categorie de învățători sunt niște lupi deghizați în oi. Ei vorbesc despre har, predică despre har, par să se roage pentru har, însă nu au harul lui Hristos în inimile lor. De la amvon, astfel de pastori pot părea ireproșabili, însă forța cuvintelor lor este distrusă de comportamentul lor nelegiuit pe care îl au când coboară de la amvon, dovedind astfel că sunt slujitori ai păcatului, lupi deghizați în oi. — ST, 18 iulie 1892.LP 29.2

Pastorii să le demonstreze oamenilor că adevărul a schimbat ceva în viața lor. — Predicatorii tineri și foștii pastori care au fost aspri și grosolani în comportament, care în conversație au folosit expresii indecente, nu sunt potriviți să se (re)angajeze în această lucrare până când nu dau dovadă că s-au schimbat. Un singur cuvânt rostit în mod nesăbuit poate să facă mai mult rău decât tot binele pe care l-ar putea face o serie de prelegeri. Ei lasă ca standardul adevărului, care ar trebui să fie întotdeauna înălțat, să fie târât în țărână înaintea bisericii. Persoanele convertite de acești pastori nu depășesc, în general, nivelul exemplului lor. Cei care stau între cei vii și cei morți ar trebui să fie întru totul corecți. Pastorul nu ar trebui să fie prins cu garda jos nicio clipă. El face eforturi să-i ridice pe alții, urcându-i pe temelia adevărului. Să le arate atunci că adevărul a schimbat ceva și la el! — 1T 445.LP 29.3

Succesul pastorilor depinde de comportamentul lor. — Oamenii evlavioși, credincioși și sfinți, care trăiesc în viața lor de zi cu zi ceea ce predică, vor exercita o influență mântuitoare. O predică rostită cu putere de la amvon poate să aibă impact asupra minților oamenilor, însă o imprudență cât de mică făcută de pastor atunci când nu este la amvon, neseriozitatea în vorbire și o lipsă de evlavie autentică îi vor neutraliza influența și vor distruge impresiile bune pe care le-a lăsat. Cei convertiți vor fi ai săi; în multe cazuri, nu vor căuta să se ridice mai sus decât predicatorul lor. Nu vor cunoaște o schimbare profundă a inimii. Nu se vor întoarce la Dumnezeu. Schimbarea lor va fi una superficială și influența lor îi va afecta negativ pe cei care Îl caută cu adevărat pe Dumnezeu.LP 29.4

Succesul unui pastor depinde mult de comportamentul său după ce coboară de la amvon. Când își termină predica și părăsește amvonul, lucrarea sa nu s-a încheiat, ci abia atunci începe. Mai departe, el trebuie să trăiască ceea ce a predicat. Nu trebuie să acționeze neatent, ci să se controleze, ca nu cumva dușmanul să profite de ceva din ceea ce ar putea face sau spune el și să arunce ocară asupra cauzei lui Hristos. — 1T 380.LP 29.5

Petru — un exemplu de bărbat care face un pas greșit, dar care este reabilitat. — Unii afirmă că, dacă cineva face o greșeală și cade, nu va putea niciodată să își recâștige poziția; dar cazul pe care îl avem în atenție contrazice această părere. Înainte de trădarea sa, Hristos i-a zis lui Petru: „După ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întărești pe frații tăi!” [Luca 22:32]. Încredințându-i în grijă sufletele pentru care El Își dăduse viața, Hristos i-a dat lui Petru cea mai puternică dovadă a convingerii Sale că el va fi reabilitat. Și a fost însărcinat să pască nu doar oile, ci și mieii — o sarcină mai cuprinzătoare și mai delicată decât ceea ce i se încredințase până atunci. El nu trebuia doar să le predice altora Cuvântul vieții, ci să fie și un păstor al turmei. — 5BC 1152.LP 29.6

Domnul ne testează ca să vadă dacă vom trata păcatul cu obiectivitate, chiar când vine vorba de oameni pe care îi stimăm. — Sunt tulburată în legătură cu fratele H. Nu îmi scrie nimic și sunt profund mâhnită în legătură cu cazul său. Mi se pare uneori că Domnul ne pune la încercare ca să vadă dacă vom trata păcatul cu obiectivitate, chiar când vine vorba de oameni pe care îi stimăm. — TSB 185.LP 29.7