CAPITOLUL 39 - Lucrarea personală pentru membri

Un pastor a spus că preferă să fie bătut cu biciul decât să facă vizite. — Fratele H. a trăit aici și le-a predicat oamenilor, dar nu a fost un păstor al turmei. El le spunea bietelor oi că preferă să fie bătut cu biciul decât să facă vizite. A neglijat lucrarea personală, de aceea în biserică și în zonele din jur nu s-a făcut lucrare pastorală. Diaconii și prezbiterii au acționat cu înțelepciune și au lucrat cu atenție pentru a ține biserica în ordine, așa că am găsit oamenii într-o stare mult mai bună decât ne așteptam. A fost o dezamăgire totuși fericită. Dar când privesc de-a lungul anilor și mă gândesc la ce ar fi putut fi dacă omul căruia i s-a dat în grijă turma ar fi fost un slujitor credincios al lui Dumnezeu, veghind asupra sufletelor ca unul care trebuie să dea socoteală, inima mea se întristează. Dacă predicatorul ar fi făcut ceea ce trebuia să facă un pastor, un mare număr de oameni s-ar fi bucurat acum de adevăr. — 9MR 343, 344.LP 130.1

Izolarea și studiul nu trebuie să fie mai importante decât vizitele. — Pastorul își neglijează adesea datoriile pentru că îi lipsește tăria de a-și sacrifica înclinațiile spre izolare și studiu. Pastorul ar trebui să facă vizite din casă în casă în cadrul turmei sale, învățând, discutând și rugându-se cu fiecare familie, fiind interesat de bunăstarea sufletelor. Cei care și-au manifestat dorința de a cunoaște principiile credinței noastre nu ar trebui să fie neglijați, ci învățați în amănunt adevărul. — Ev 350.LP 130.2

Pastorii care predică fără să păstorească ar trebui concediați. — S-au neglijat datorii solemne atunci când au fost acceptați pastori care pot doar să predice. Ei nu veghează asupra sufletelor ca unii care vor da socoteală. Ei doar țin predici; dar lucrarea de care au nevoie oile și mieii este lăsată nefăcută. Peste tot în America s-a făcut o astfel de lucrare fără tragere de inimă și s-au plătit bani celor angajați, când ei ar fi trebuit să fie concediați pentru a-și găsi un loc de muncă cu mai puține responsabilități și griji. […] Credincioșii au dreptul să aștepte de la pastor să-i viziteze, să-i învețe, să-i consilieze și să-i sfătuiască în propriile case. Iar dacă un pastor nu face și această parte a lucrării, nu poate fi un slujitor după rânduiala lui Dumnezeu. Bisericile în care se lucrează astfel sunt dezorganizate, slabe, bolnăvicioase și pe moarte. Predicile nu sunt însuflețite de Duhul lui Dumnezeu, pentru că binecuvântarea lui Dumnezeu nu rămâne asupra niciunui om care neglijează turma lui Dumnezeu. — Appeal and Suggestions to Conference Officers (Ph 2) 17, 18.LP 130.3

Mergeți pe urmele lui Isus, dar nu vizitând locurile pe unde a trăit El, ci lucrând așa cum a lucrat El. — Printre lucrătorii noștri sunt unii care cred că ar câștiga enorm dacă picioarele lor ar putea călca pe pământul Ierusalimului din vechime. Dar cauza și lucrarea lui Dumnezeu nu se vor dezvolta niciodată cu lucrători care caută să descopere pe unde a călătorit Isus și pe unde Și-a făcut minunile. Dacă vreți să mergeți pe urmele lui Hristos, iată-L într-un bordei, slujindu-le celor săraci, iată-L la căpătâiul bolnavului, oferind mângâiere și rostind cuvinte de speranță și curaj celui deznădăjduit. Cei ce calcă pe urmele lui Isus vor face ceea ce a făcut El. „Dacă voiește cineva să vină după Mine”, a spus El, „să se lepede de sine însuși, să-și ia crucea și să Mă urmeze” [Marcu 8:34]. — RH, 30 iulie 1901.LP 130.4

Vizitele trebuie să aibă un scop. — Multora le place să predice, dar evită lucrarea de care este nevoie pentru a ridica sufletele din păcat. Oamenii mor în jurul nostru și noi nu facem niciun efort special pentru a-i aborda cu sinceritate, cu interes și cu dragoste, așa cum ar fi făcut Hristos dacă ar fi fost în locul nostru. Suntem ambasadorii lui Hristos, străjeri peste casa lui Israel, având misiunea să vedem pericolele care pândesc sufletele și să le avertizăm. Pastorul este pentru credincioși ca un păstor pentru oi: îi păzește, îi hrănește, îi avertizează, îi mustră sau îi încurajează, după cum este cazul. Trebuie să-i viziteze pe credincioși, dar nu pentru a sta de vorbă, ci pentru a îndeplini lucrarea care se cere de la un străjer. Ar trebui să discute cu seriozitate cu aceste suflete și să se roage împreună cu ele. Printr-o astfel de lucrare se câștigă experiență valoroasă în zidirea împărăției lui Hristos. — RH, 20 octombrie 1896.LP 130.5

Femeile ar trebui să fie numite să facă vizite. — Femeile care doresc să-și consacre o parte din timp în slujba Domnului ar trebui să fie numite să-i viziteze pe bolnavi, să aibă grijă de tineri, să se îngrijească de nevoile săracilor. Ar trebui să fie puse deoparte pentru această lucrare prin rugăciune și punerea mâinilor. În unele cazuri, va fi nevoie de o consultare cu slujbașii bisericii și cu pastorul, dar, dacă sunt femei devotate, care au o relație vie cu Dumnezeu, ele vor fi o putere spre bine în biserică. Acesta este un alt mijloc de a întări și a zidi biserica. Trebuie să ne diversificăm mai mult metodele de lucru. Nicio mână nu ar trebui să fie legată, niciun suflet — descurajat, nicio voce — adusă la tăcere; fiecare să lucreze, în public sau în particular, pentru a duce mai departe această mare lucrare. Puneți poveri asupra membrilor bisericii, bărbați și femei deopotrivă, ca să se dezvolte prin exercițiu și să devină astfel instrumente eficiente în mâna Domnului pentru iluminarea celor care se află în întuneric. — RH, 9 iulie 1895.LP 131.1