Reprezentanții lui Hristos

Prin slujitorii Săi, Hristos umblă vizibil pe pământ. — Ambasadorii lui Hristos au o lucrare solemnă și importantă, care asupra unora apasă mult prea ușor. Hristos este preot în Sanctuarul de sus, dar, prin delegații Săi, este și preotul bisericii Sale de pe pământ. El le vorbește oamenilor prin anumiți bărbați pe care i-a ales și Își duce mai departe lucrarea în același mod în care, în zilele umilinței Sale, umbla vizibil pe pământ. Deși s-au scurs secole de atunci, trecerea timpului nu a schimbat promisiunea făcută ucenicilor Săi la despărțire: „Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului” [Matei 28:20]. De la înălțarea lui Hristos până astăzi, oameni aleși de Dumnezeu, a căror autoritate venea de la El, au devenit învățători ai credinței. Hristos, adevăratul Păstor, Își conduce lucrarea prin intermediul acestor sub-păstori. Astfel, poziția celor care trudesc în Cuvânt și doctrină devine una foarte importantă. Acționând în locul lui Hristos, ei îi îndeamnă pe oameni să facă pace cu Dumnezeu. — 4T 393.LP 53.2

Orice pastor care nu are în inimă dragostea lui Isus se va da de gol. — Îmi pare atât de rău că suflete sărmane, nereușind să găsească alinare, apelează la sora White. Vreau să aibă încredere că păstorii turmei vor avea grijă de turma lui Dumnezeu. Orice slujitor al lui Hristos care nu are în inimă prețioasa dragoste a lui Isus se va da de gol. Domnul Isus i-a dat fiecărui om lecții prețioase din Cuvântul Său sfânt. Hristos este modelul nostru. Chipul Său va fi manifestat în caracterul celor care își supun viața Lui. Atunci puterile mentale și fizice vor fi reînnoite zilnic, pentru că adevăratul credincios va mânca și va bea în fiecare zi din trupul și sângele Fiului lui Dumnezeu. Isus spune: „Carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și viață” [Ioan 6:63]. — EGW’88 1276.LP 53.3

Umblați cu Hristos, vorbiți despre El, exemplificați-L. — A fi pastor înseamnă cu mult mai mult decât doar a predica. Pentru a împlini această lucrare sacră și importantă, cu implicații veșnice, e vital ca pastorul să fie un om evlavios, altfel eforturile sale nu vor fi acceptate de Dumnezeu. Trebuie să nu aibă o părere prea mare despre sine sau despre capacitățile sale, ci, în fața concepției înalte pe care o are despre mila și inegalabila iubire a lui Isus Hristos, să piardă din vedere sentimentul propriei importanțe. Atunci va avea o relație strânsă cu Dumnezeu. Viața sa de evlavie și de adevărată sfințenie, pe care o duce cu el oriunde merge și care se împletește cu toate eforturile sale, îl face un lucrător eficient și plin de succes. Este un colaborator al lui Hristos, credincios în lucrarea care i-a fost încredințată, așa cum Hristos a fost credincios în lucrarea Sa. În cuvânt și în faptă, el nu-și va înălța eul, ci își va concentra conversațiile în jurul lui Hristos, se va ruga lui Hristos, Îl va predica pe Hristos. Acesta este tipul de slujire care dovedește că lucrătorul a fost chemat și ales de Dumnezeu pentru sfânta Sa lucrare. — RH, 22 februarie 1887.LP 53.4

Bazați-vă mai mult pe faptul că Îl cunoașteți pe Hristos decât pe cunoștințele pe care vi le-ați însușit din cărți. — În timpurile de astăzi, chiar înainte de a doua venire a lui Hristos pe norii cerului, Domnul cheamă oameni care să se implice și să pregătească un popor care să stea în picioare în marea zi a Domnului. Cei care au petrecut mult timp adânciți în studiul cărților nu manifestă în viețile lor acea slujire serioasă, esențială pentru acest timp din urmă. Ei nu le vorbesc oamenilor despre Dumnezeu în mod simplu, direct. Printre pastori și studenți se simte nevoia infuziei cu Duhul lui Dumnezeu. Apelurile sincere, făcute cu rugăciune, care vin din sufletul unui mesager cu totul dedicat vor convinge oamenii. Nu va fi nevoie de oameni învățați care să facă asta, pentru că ei depind mai mult de cunoștințele din cărți decât de cunoașterea lui Dumnezeu și a lui Isus Hristos, pe care L-a trimis El. Toți cei ce Îl cunosc pe singurul Dumnezeu viu și adevărat Îl vor cunoaște și pe Isus, singurul Său Fiu, și Îl vor predica pe Hristos, și pe El răstignit. — 2SM 152.LP 54.1

Pastorii hristocentrici au biserici care cresc. — Am simțit durere în suflet atunci când am văzut adevărata stare a lucrurilor. În bisericile noastre sunt oameni necinstiți, imorali. În această mare conferință [Michigan], în locul progresului constant spre un standard mai înalt, mai sfânt, nu există decât declin. În biserici, pastorii nu îndeplinesc lucrarea care se cere, pentru că mulți nu poartă povara sufletelor pentru care lucrează. Adevărul nu le-a sfințit inimile.LP 54.2

Este nevoie de lucrarea cea mai serioasă, mai devotată și mai plină de abnegație — predicarea adevărului, predicarea lui Hristos, a unui Hristos viu. O, dacă toți lucrătorii noștri ar conlucra cu Dumnezeu, nu pierzând vremea, nu privind cu desconsiderare responsabilitățile sacre, adevărurile solemne și sfinte a căror predicare hotărăște destinul sufletelor, ci reprezentându-L pe Hristos în toate lucrurile, veghind asupra sufletelor ca unii care trebuie să dea socoteală zi de zi, ceas de ceas, trăind în lumină! Aceasta este singura metodă pe care o puteți urma în siguranță în biserici și printre oamenii din orașe și sate pentru a răspândi lumina primită de la Soarele Neprihănirii.LP 54.3

Pentru a face asta, trebuie să consacrați mult timp rugăciunii. Fraților, stăruiți în rugăciune! Atunci când sunteți în societate, când sunteți obligați să vă aflați în mijlocul unor oameni frivoli, neglijenți și lipsiți de respect, nu trebuie să vă coborâți la nivelul lor și să vă angajați în discuții ieftine și ușuratice, ci să înălțați cereri spre cer ca Dumnezeul tuturor harurilor să vă păzească sufletele în dragostea lui Hristos. Când lucrătorii vor avea o astfel de legătură cu Dumnezeu, se va vedea o creștere continuă în fiecare biserică din Michigan binecuvântată cu acest tip de lucrare. — 2SAT 73, 74.LP 54.4

Mulți pastori pot vorbi despre doctrine, dar nu cunosc lecțiile lui Hristos. — Pastorul nu poate da altora ceea ce el însuși nu are. Dacă Hristos nu rămâne în suflet, cum Îl putem prezenta altora în cuvinte armonioase de dragoste? Mulți sunt capabili să discute despre puncte doctrinare, dar nu cunosc lecțiile lui Hristos. Astfel de oameni nu pot fi o binecuvântare nici la amvon, nici la gura sobei. — RH, 2 septembrie 1890.LP 54.5

Adevărata dragoste pentru Hristos va duce în mod direct la o ascultare din inimă de întreaga Lege a lui Dumnezeu. — Deși mărturisesc că se bucură de mijlocirea și harul lui Isus Hristos, oamenii nu ar trebui să uite că nu pot ajunge în armonie cu Hristos cât timp în inimile lor este un duh de război contra poruncilor Tatălui Său. Dragostea, adevărata dragoste pentru Hristos, îi va duce în mod direct pe oameni la o ascultare din inimă de întreaga Lege a lui Dumnezeu și la o pocăință profundă ori de câte ori vor încălca sau îi vor învăța, prin exemplul lor, și pe alții să încalce chiar și cea mai mică dintre poruncile lui Dumnezeu. Pastorii care liniștesc conștiințele oamenilor prin faptul că, în diferite moduri, iau parte alături de ei la încălcarea Legii divine se bucură de nelegiuire. Iar când Hristos vine pentru judecată, cele mai neînfricate inimi, cele mai încrezătoare persoane, care se laudă cu realizările lor religioase, deși calcă Legea lui Dumnezeu, vor leșina și se vor prăbuși; orice voce justificatoare va amuți, orice inimă coruptă în neascultarea ei va fi arătată în adevărata ei lumină. Îi vor învinui pe prietenii lor că le-au insuflat atitudinea de dispreț față de Legea lui Dumnezeu, dar cele mai grele acuzații vor cădea asupra pastorului necredincios care a pretins că este trimis de Dumnezeu ca să le arate calea mântuirii. Ispititori și ispitiți deopotrivă vor suferi condamnarea în funcție de responsabilitatea și de răul pe care l-au cauzat prin faptul că i-au făcut și pe alții să încalce Legea divină. Dintre toate păcatele pe care le va pedepsi Dumnezeu, niciunele nu sunt mai grave în ochii Săi ca acelea care îi ispitesc și îi încurajează și pe alții să păcătuiască. Dumnezeu ar vrea ca pastorii Săi să arate oricând și oriunde că sunt de partea Lui, loiali poruncilor Sale în această lume răzvrătită, mustrându-i astfel pe cei neascultători, oricât de dificil sau de contrar sentimentelor lor ar fi acest lucru. „Voi cinsti pe cine mă cinstește”, zice Domnul [1 Samuel 2:30]. Dumnezeu așteaptă de la cei care și-au asumat misiunea Lui să fie loiali cerințelor Sale și să înalțe în fața lumii caracterul nobil al acestora. — ST, 20 mai 1880.LP 54.6

Nu vă îmbrăcați cu neprihănirea lui Hristos, pentru ca, apoi, să-I călcați în picioare Legea. — Legea Lui generează convingeri în toți oamenii. Păcătoșii își doresc să scape de ea și mulți dintre cei care se numesc creștini își acoperă sufletele păcătoase și ipocrite cu mantia neprihănirii lui Hristos, după care calcă în picioare Legea lui Dumnezeu. Închinarea pe care această categorie de persoane I-o aduce lui Dumnezeu este similară cu jertfa adusă de Balaam în numele lui Balac. Ambele sunt la fel de ofensatoare la adresa lui Dumnezeu. — ST, 2 decembrie 1880.LP 55.1