Mărturiile personale

Întâlnirile de mărturii și experiențe personale pot fi considerate cele mai prețioase dintre toate întâlnirile. — Ce importanță profundă și solemnă au aceste mici adunări! Isus Hristos a plătit prețul răscumpărării sufletelor lor cu propriul sânge și este în mijlocul lor atunci când se adună pentru a se închina lui Dumnezeu. Maiestatea cerului Își identifică interesele cu cele ale credincioșilor, indiferent cât de umile ar fi circumstanțele în care aceștia se găsesc. Și, oriunde au privilegiul de a se aduna împreună, este bine să vorbească adesea unul cu altul, dând glas mulțumirii și dragostei care ia naștere în urma meditării la numele Domnului. Dumnezeu va fi astfel slăvit atunci când ia aminte la lucrul acesta și ascultă, iar întâlnirile pentru mărturii și experiențe personale vor fi considerate cele mai prețioase dintre toate întâlnirile. — OHC 168LP 106.2

Întâlnirile sunt interesante atunci când fiecare are ceva de spus despre Dumnezeu. — Domnul mi-a arătat că păzitorii Sabatului ar trebui să manifeste un mare interes pentru a continua întâlnirile și a le face interesante. Este mare nevoie să se manifeste mai mult interes și mai multă energie în această direcție. Toți ar trebui să aibă ceva de spus despre Dumnezeu, căci, făcând astfel, vor fi binecuvântați. O carte de aducere aminte va fi scrisă înaintea lui Dumnezeu pentru cei ce nu au părăsit adunarea, ci vorbesc adesea unii cu alții. Cei care fac parte din rămășiță trebuie să biruiască prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor. Unii se așteaptă să fie biruitori numai prin sângele Mielului, fără să depună vreun efort personal deosebit. Am înțeles că Dumnezeu a fost milos când ne-a oferit puterea de a vorbi. Ne-a dat o limbă și suntem responsabili înaintea Sa pentru modul în care o folosim. Ar trebui să-I dăm slavă cu gura noastră, vorbind cu cinste despre adevăr și despre îndurarea Sa fără margini, și să biruim prin cuvântul mărturisirii noastre și prin sângelui Mielului. — EW 114.LP 106.3

Mărturiile personale ar trebui să fie scurte și de natură să îi ajute pe ceilalți. — Rugăciunea și ocaziile de părtășie ar trebui să fie un timp de ajutor special și de încurajare. Toți ar trebui să simtă că este un privilegiu să participe la ele. Fiecare credincios care poartă numele lui Hristos trebuie să aibă ceva de spus în ocaziile de părtășie. Mărturiile personale ar trebui să fie scurte și de natură să îi ajute pe ceilalți. Nimic nu ucide atât de mult spiritul de devoțiune ca o mărturie lungă de 20 sau 30 de minute. Așa ceva înseamnă moarte pentru spiritualitatea întâlnirii. — GW 171.LP 106.4

Rugăciunile reci și mărturiile lungi aruncă o umbră asupra întâlnirilor de rugăciune. — Mă tem că sunt unii care nu își prezintă necazurile înaintea lui Dumnezeu în rugăciune tainică, ci le păstrează pentru întâlnirea de rugăciune și acolo își spun rugăciunile pentru mai multe zile. Aceștia pot fi numiți ucigași ai evanghelizărilor și ai întâlnirilor de rugăciune. Ei nu emit nicio lumină, nu edifică pe nimeni. Rugăciunile lor reci și mărturiile lungi ale căderilor lor aruncă o umbră asupra întâlnirilor. Toți sunt bucuroși când acestea se termină și este aproape imposibil să îndepărtezi răceala și întunericul pe care rugăciunile și îndemnurile lor le-au adus în cadrul întâlnirii. Din lumina pe care am primit-o, întâlnirile noastre trebuie să fie spirituale, sociale și nu prea lungi. Răceala, mândria, vanitatea și teama de oameni ar trebui să fie lăsate acasă. Micile diferende și prejudecăți nu ar trebui să le aducem cu noi la aceste întâlniri. Ca într-o familie unită, în inimile fraților și surorilor care se adună, ar trebui să existe simplitate, blândețe, încredere și iubire pentru ca, punându-și laolaltă luminile, să fie înviorați și întăriți. — 2T 578.LP 106.5

Nu veniți la întâlnirile de rugăciune cu un spirit mohorât și cârtitor. — Multe rugăciuni și mărturii sunt tot atât de lipsite de Duhul lui Dumnezeu pe cât este lipsit de umezeală un burete uscat, căci în inimă nu locuiește Hristos. Aceasta face ca întâlnirea de rugăciune să fie rece și fără viață și nu e de mirare că tinerii privesc cu groază astfel de ocazii. Nu veniți la întâlnirile de rugăciune cu un spirit mohorât și cârtitor! Nu vă comparați notițele pentru a vedea cât de lacrimogenic vă puteți spune experiența! Sunt suficiente lucruri de spus fără a fi nevoie să se ajungă la accente melodramatice. Atunci când suntem dispuși să venim ca niște copilași, conștienți de propria slăbiciune, și să ne lăsăm învățați de Învățătorii divini, inimile ni se vor umple de dragostea lui Isus și vom tânji să vorbim despre valoarea Lui inegalabilă. Vom înceta să mai vorbim despre noi. Încercările prin care trecem ni se vor părea atât de neînsemnate, încât vom uita să le mai menționăm. Avem multe binecuvântări. Să cultivăm spiritul de mulțumire și să vorbim despre bunătatea lui Dumnezeu. — ST, 4 decembrie 1884.LP 106.6