Meditația

Aproape toți neglijează autoanaliza. — Mi s-a arătat că mulți sunt în pericolul de a nu ajunge la desăvârșirea sfințeniei în temere de Domnul. Pastorii riscă să-și piardă sufletul. Unii dintre cei care au predicat altora vor fi lăsați deoparte pentru că nu și-au desăvârșit un caracter creștin. Prin lucrarea lor, ei nu numai că nu salvează suflete, dar nu reușesc să se mântuiască nici măcar pe ei înșiși. Nu înțeleg importanța autocunoașterii și a stăpânirii de sine. Nu veghează și nu se roagă să nu cadă în ispită. Dacă ar veghea, și-ar da seama care le sunt punctele slabe, unde este cel mai probabil să fie asaltați de ispită. Prin vigilență și rugăciune, aceste puncte de slăbiciune ar fi atât de bine păzite, încât ar deveni punctele lor forte, iar ei ar putea întâmpina ispita fără să cunoască înfrângerea. Fiecare discipol al lui Hristos ar trebui să se cerceteze în fiecare zi pentru a deveni conștient pe deplin de comportamentul său. Aproape toți neglijează autoanaliza. Această neglijență este, în mod indiscutabil, periculoasă pentru cel care pretinde că este mesagerul lui Dumnezeu, care are responsabilitatea înfricoșătoare de a primi cuvintele lui Dumnezeu pentru a le prezenta poporului Său. Comportamentul de zi cu zi al unui astfel de om are o mare influență asupra celorlalți. Dacă va avea cumva succes în lucrare, își va aduce convertiții la propriul standard scăzut, iar ei rareori se vor ridica mai sus de acesta. Căile pastorului lor, cuvintele, gesturile și manierele lui, credința și evlavia lui ei le consideră identice cu cele ale tuturor adventiștilor și cred că mergând pe urmele celui care i-a învățat adevărul, își îndeplinesc întreaga datorie. — 2T 511.LP 8.2

Pastorii ar trebuie să își examineze în mod deliberat faptele fiecărei zile. — În comportamentul unui pastor sunt multe lucruri pe care ar putea să le îmbunătățească. Mulți își văd și își simt deficiențele, și totuși par să ignore influența pe care acestea o exercită. Sunt conștienți de faptele lor atunci când le comit, însă le lasă să se șteargă din memorie și, în consecință, nu fac nicio reformă. Dacă ar face din acțiunile lor zilnice un subiect de meditație atentă și de retrospectivă deliberată cu scopul de a vedea care le sunt obiceiurile, pastorii s-ar cunoaște mult mai bine pe ei înșiși. Printr-o analiză atentă a vieții de zi cu zi, în orice împrejurare, ar cunoaște motivațiile și principiile care îi impulsionează. Această retrospectivă zilnică a propriilor fapte pentru a obține aprobarea sau condamnarea din partea conștiinței le este necesară tuturor celor care doresc să atingă perfecțiunea caracterului creștin. Multe fapte care par bune, chiar și acte de binefacere, se vor dovedi, la o cercetare mai atentă, făcute din motivații greșite. Mulți sunt aplaudați pentru virtuți pe care nu le au. Dumnezeu analizează motivațiile și, adeseori, faptele cele mai apreciate de oameni El consideră că izvorăsc din motive egoiste și dintr-o ipocrizie josnică. Fiecare faptă a vieții noastre, fie că este ireproșabilă și demnă de laudă, fie că este reprobabilă, este evaluată de Acela care cercetează inimile în funcție de motivațiile care au stat la baza ei. — 2T 511, 512.LP 8.3

O oră de meditație este mai valoroasă decât zile întregi petrecute în studierea celor mai înzestrați autori. — Frate Hull, Dumnezeu dorește să te apropii de El ca să poți să te prinzi de puterea Lui și, printr-o credință vie, să ceri mântuirea Lui și să fii un bărbat puternic. Dacă ai fi un bărbat cu frică de Dumnezeu, evlavios, atât la amvon, cât și în afara lui, predicarea ta ar avea o influență puternică. Tu nu îți analizezi inima îndeaproape. Ai studiat multe cărți pentru a-ți face predicile mai profunde, mai reușite și mai atrăgătoare. Însă ai neglijat cel mai măreț și mai necesar studiu — studierea propriei persoane. Ai neglijat prea mult autoanaliza minuțioasă, meditația și rugăciunea. Acestea au ocupat o poziție secundară. Succesul tău ca pastor depinde de supravegherea propriei inimi. Vei primi mai multă putere dacă vei petrece zilnic o oră în meditație, regretându-ți eșecurile și pervertirea inimii, și dacă te vei ruga pentru dragostea iertătoare a lui Dumnezeu și pentru asigurarea iertării păcatelor decât dacă vei petrece multe ore și zile studiind autorii cei mai înzestrați și familiarizându-te cu fiecare obiecție ridicată față de credința noastră și cu dovezile cele mai puternice în favoarea ei. — RH, 19 ianuarie 1864.LP 8.4

O mare parte din timpul dedicat studiului ar trebui să fie petrecut mai degrabă în rugăciune și meditație. — Mi s-a arătat că timpul dedicat atât de mult lecturii și studiului este, adeseori, folosit mai rău decât dacă ar fi fost irosit. O mare parte din timpul pe care [pastorii] îl petrec citind și studiind ar trebui să-l petreacă la picioarele lui Dumnezeu, cerându-I înțelepciune cerească, putere și tăria de a lăsa ca adevărul pe care ei îl înțeleg pe deplin să strălucească înaintea oamenilor în claritatea și frumusețea sa armonioasă. Prea puține momente sunt petrecute în rugăciune tainică și în meditație sfântă. Slujitorii lui Dumnezeu ar trebui să ceară ungerea sfântă și haina mântuirii, astfel încât ceea ce predică să atingă inimile. Timpul este atât de scurt și pastorii sunt atât de puțini în aceste zile din urmă, încât ar trebui să își folosească toate puterile în lucrare și să aibă o legătură strânsă cu Dumnezeu și cu îngerii sfinți, pentru ca o putere extraordinară să însoțească predicarea lor — o putere convingătoare, care să determine orice suflet onest și iubitor de adevăr să îl îmbrățișeze. — VSS 219.LP 9.1

Meditați în mod special la lucrarea mijlocitoare a lui Hristos. — Pastorii Evangheliei ar fi bărbați puternici dacă și-ar aținti întotdeauna privirile la Domnul și dacă și-ar dedica timpul studierii caracterului Său minunat. Procedând astfel, n-ar mai exista apostazii, niciunui pastor nu i s-ar mai retrage acreditarea din partea conferinței din cauza faptului că, prin comportamentul lui imoral, a făcut de rușine cauza lui Dumnezeu și L-a expus pe Isus batjocurii publice. Fiecare slujitor al Evangheliei ar trebui să-și folosească puterile pentru a-i educa pe membrii bisericilor să Îl accepte pe Hristos, prin credință, ca Mântuitor al lor personal, să Îl primească în viața lor și să facă din El Modelul lor, să învețe de la El, să creadă în El și să Îl înalțe în fața lumii. Pastorul ar trebui să reflecteze el însuși la caracterul lui Hristos. Ar trebui să cugete la adevăr și să mediteze la tainele răscumpărării, în mod special la lucrarea mijlocitoare a lui Hristos pentru acest timp. — 3SM 187.LP 9.2