CAPITOLUL 33 - Predicarea

Dacă pastorul se supune influenței divine, Duhul Sfânt vorbește prin fiecare predică a sa și o face eficientă. — Duhul Sfânt este cel ce face ca predicarea Cuvântului să fie eficientă. Când Hristos vorbește prin pastor, Duhul Sfânt pregătește inimile ascultătorilor să accepte Cuvântul. Duhul Sfânt nu este un slujitor, ci o putere conducătoare. El face ca adevărul să strălucească în mințile ascultătorilor și vorbește prin fiecare predică a pastorului atunci când acesta se supune influenței divine. Duhul Sfânt este cel ce înconjoară sufletul cu o atmosferă sfântă și le vorbește celor nepocăiți prin cuvinte de avertizare, care îi îndrumă spre Acela care ridică păcatul lumii. — GW 155.LP 108.1

Nu le vorbiți oamenilor despre lucruri pe care sufletul vostru nu le-a trăit. — Există pericolul ca pastorii care își declară credința în adevărul prezent să se mulțumească doar cu prezentarea teoriei, fără ca sufletele lor să experimenteze puterea sfințitoare a adevărului. Unii nu au în inimă dragostea lui Dumnezeu, care să le înmoaie, să le modeleze și să le înnobileze viața. — 4T 526.LP 108.2

Nu ar trebui să ne mulțumim doar să ținem predici pe care le-am repetat de nenumărate ori. — Fraților, nu ar trebui să urcăm la amvon dacă, înainte, nu am pus deoparte un timp pentru a ne lupta cu Dumnezeu în rugăciune. Nu ar trebui să ne mulțumim să folosim seturi de predici pe care le-am tot repetat în ultimii 10, 15 sau 20 de ani. Ar trebui să venim cu subiecte proaspete și noi, scoase din vistieria Cuvântului lui Dumnezeu. Dorim ca îngerii lui Dumnezeu să ne fie alături atunci când ne aflăm la amvonul sfânt, pentru ca Dumnezeu să influențeze mințile ascultătorilor și adevărul să li se descopere în mod glorios, iar prezentarea lui să fie însoțită de manifestarea Duhului Sfânt, astfel încât să fie hrană la vreme potrivită pentru turma lui Dumnezeu. — RH, 4 iunie 1889.LP 108.3

Cerului îi este rușine cu predicatorii care nu dau tot ce au mai bun la pupitrul sfânt. — Cerului îi este rușine cu mulți dintre cei care sunt implicați în diferitele ramuri ale lucrării, dar în special cu cei care sunt chemați la pupitrul sfânt și care nu încearcă să dea tot ce au mai bun. Mulți citesc ziare, reviste și cărți și neglijează studiul Bibliei. Ei nu se luptă cu Dumnezeu în cămăruța lor pentru a obține ajutorul pe care numai El îl poate da. Pornesc apoi la lucru lipsiți de entuziasm și fără Hristos. Pastorii vin în fața comunităților prezentând fragmente din predici îndelung folosite, în loc să le ofere oamenilor hrană proaspătă la vremea potrivită. Alunecă în subiecte seci, controversate, iar turma lui Dumnezeu rămâne nehrănită. — RH, 20 mai 1890.LP 108.4