O mișcare mondială

Banii lui Dumnezeu trebuie să fie împărțiți egal între misiunea internă și cea externă.— Banii încredințați de Dumnezeu trebuie să fie împărțiți în mod egal între misiunea internă și cea externă. Atunci când se planifică lucrarea, trebuie să se ia în considerare dificultățile întâmpinate în câmpurile misionare externe. Cei care se bucură de toate avantajele să nu fie zgârciți în a aloca mijloacele necesare pentru progresul lucrării în câmpurile misionare. De dragul lui Hristos, trebuie să se acorde ajutor benevol pentru lucrarea Evangheliei, care trebuie dusă în toate colțurile lumii. — GCB, 1 iulie 1900.LP 13.1

Caracterul imperios al lucrării în interiorul granițelor țării noastre. — În marile orașe, sunt mulți oameni care primesc mai puțină grijă și apreciere decât animalele necuvântătoare. Gândiți-vă la familiile care stau înghesuite în locuințe insalubre, multe dintre acestea fiind subsoluri întunecoase, care duhnesc a igrasie și mizerie. În aceste locuri deplorabile se nasc, cresc și mor copii care nu văd nimic din frumusețea naturii pe care Dumnezeu a creat-o pentru a încânta simțurile și pentru a înnobila sufletul. Zdrențăroși și pe jumătate înfometați, trăiesc în mijlocul viciului și al depravării, cu caractere modelate de sărăcia și de păcatul care îi înconjoară. Aud numele lui Dumnezeu doar în înjurături. Urechile le sunt asaltate de cuvinte obscene, de înjurături și de insulte. Aburii alcoolului, fumul de tutun, mirosurile grețoase și degradarea morală le pervertesc simțurile. Astfel, toți acești oameni sunt educați să devină infractori, dușmani ai societății care i-a abandonat mizeriei și degradării.LP 13.2

Nu toți oamenii săraci din mahalalele orașului sunt de acest soi. Bărbați și femei cu frică de Dumnezeu ajung în pragul sărăciei din cauza bolii sau a împrejurărilor nefericite, adesea fiind înșelați de cei care trăiesc din exploatarea semenilor lor. Mulți oameni cinstiți și bine intenționați ajung săraci din lipsa unei calificări practice. Ignoranța îi face să nu fie în stare să lupte cu dificultățile vieții. Aduși de val în orașele mari, sunt deseori incapabili să găsească un loc de muncă. Înconjurați de viciu, sunt supuși unei ispite teribile. Trăind laolaltă cu cei răi și depravați și adeseori fiind puși în rând cu aceștia, numai printr-o efort supraomenesc, printr-o putere supranaturală reușesc să nu cadă în aceleași adâncimi ale depravării. Mulți țin cu tărie la integritatea lor, alegând mai degrabă să sufere decât să păcătuiască. În special acești oameni au nevoie de ajutor, de compasiune și de încurajare. — MH 189, 190.LP 13.3

Misiunea internă are succes atunci când există dărnicie pentru misiunea externă. — Lucrarea misionară de acasă se va dezvolta din toate punctele de vedere atunci când se va manifesta un spirit de abnegație, de mai mare generozitate față de misiunile străine, pentru că înflorirea lucrării interne depinde în mare măsură, prin voia lui Dumnezeu, de influența reflexă a lucrării de evanghelizare făcută în țările îndepărtate. Numai atunci când lucrăm activ pentru a asigura nevoile cauzei lui Dumnezeu sufletele noastre vin în legătură cu Sursa oricărei puteri. — 6T 27.LP 13.4

Lucrarea pentru cei care suferă ca rezultat al propriilor acțiuni nu ar trebui să împiedice lucrarea pentru misiunile străine. — Oamenii pot fi profund mișcați văzând alți oameni care suferă ca urmare a propriilor acțiuni. Unii simt un imbold special de a intra în contact cu această categorie de oameni, iar Domnul le încredințează misiunea de a lucra în cele mai defavorabile locuri de pe pământ, făcând ceea ce pot pentru a-i salva pe acești paria ai societății și a-i aduce în grija bisericilor. Însă Domnul nu i-a chemat pe adventiștii de ziua a șaptea să se specializeze în această lucrare. El nu ar vrea ca în această activitate să fie comasați numeroși lucrători sau ca resursele să fie epuizate în construirea de instituții destinate îngrijirii acestor persoane, împiedicând astfel lucrarea misiunilor străine. Dumnezeu cheamă o sută de misionari acolo unde acum este doar unu. Aceștia trebuie să meargă în țări străine. — 14MR 164.LP 13.5

Este nevoie de misionari care să se întrețină singuri. — O mare lucrare se face în tăcere prin distribuirea publicațiilor noastre. Dar cât de mult bine s-ar putea face dacă unii dintre frații și surorile noastre din America s-ar muta în aceste colonii ca fermieri, cultivatori de fructe sau comercianți și, în temere și dragoste de Dumnezeu, ar căuta să câștige suflete pentru adevăr! Dacă astfel de familii ar fi consacrate lui Dumnezeu, El le-ar folosi ca reprezentanți ai Săi. Pastorii au rolul și lucrarea lor de făcut, dar sunt zeci de oameni la care pastorul nu poate ajunge și care ar putea fi în sfera de influență a acestor familii. Astfel de familii misionare i-ar putea vizita și le-ar putea imprima în suflet adevărul pentru aceste ultime zile. Prin relații de prietenie sau de afaceri, ar putea veni în contact cu acești oameni care sunt inaccesibili pastorului și ar putea să le descopere comorile adevărului și să le împartă cunoștința mântuirii. În general, se face prea puțin pe această linie a lucrării misionare. Or, câmpul este întins și mulți lucrători ar putea activa cu succes în această direcție. — FE 212.LP 13.6