Capitolul 40—Succesul Este Răsplata Perseverenţei

Dacă cineva are ambiţia de a se angaja într-un plan, cu siguranţă că doreşte să reuşească în ceea ce şi-a propus. În general, este drept să prosperăm în ceea ce este cu adevărat bun sau măreţ. Faptul că succesul se obţine doar prin efort continuu a fost verificat de cei mai mulţi dintre noi, în străduinţa noastră după atingerea diferitelor obiective. Astfel, suntem convinşi că, prin perseverenţă şi răbdare, concentrându-ne toate energiile în direcţia cea bună, putem să realizăm aproape orice. Dacă este de obţinut ceva de mare valoare, atunci progresul nostru va părea lent; dar, dacă ne dedicăm scopului nostru şi nu lăsăm ca lucrurile mici să ne descurajeze, în cele din urmă vom reuşi. Întotdeauna există o mulţime de lucruri mici în calea realizării oricărui lucru bun sau măreţ. Acestea trebuie îndepărtate din drum; şi dacă, la prima noastră încercare, nu reuşim să obţinem premiul, trebuie să încercăm din nou, să facem un alt efort, schimbând metoda de lucru în funcţie de cum ne sugerează circumstanţele.PPC 248.1

Dacă ne luăm timp suficient pentru lucrul nostru, atunci nu este nevoie să facem decât puţin câte puţin, pentru a realiza mult. Probabil că majoritatea dintre voi aţi citit despre fetiţa a cărei mamă a primit în dar, de la un vecin milos, o tonă de cărbuni pentru foc. Fetiţa şi-a luat lopăţica de băgat cărbuni în sobă şi a început să încarce cărbunii, câte o lopăţică o dată, şi să îi ducă în pivniţă. Un prieten, care trecea prin apropiere, văzând copila, i-a spus:PPC 248.2

- Crezi c-o să poţi căra toţi cărbunii cu lopăţica aceea?PPC 249.1

- Da, domnule, i-a răspuns fetiţa, înfigându-şi din nou lopăţica în grămada de cărbuni. Voi reuşi dacă voi lucra destul de mult timp.PPC 249.2

Şi avea dreptate.PPC 249.3

Secretul succesului este să nu priveşti la obstacole, ci să-ţi păstrezi privirea aţintită asupra diferitelor căi prin care le-ai putea îndepărta sau birui. Lucrul acesta este foarte bine ilustrat de povestea acelei fetiţe care lucra la o fabrică şi care şi-a sfârtecat atât de rău unul dintre degete, la o maşină de lucru, încât acesta a trebuit să îi fie tăiat. Privindu-şi mâna rănită, fetiţa a spus:PPC 249.4

- Acesta este degetarul meu; voi învăţa să cos cu mâna stângă.PPC 249.5

Nu s-a gândit, în primul rând, la ceea ce pierduse, ci la ceea ce-iPPC 249.6

rămăsese şi la ce putea face cu ceea ce încă mai avea.PPC 249.7

Este posibil să reuşim în multe domenii în care un creştin se poate implica, dar, dacă pierdem lupta pentru viaţa veşnică, am trăit în zadar. Pentru ca viaţa noastră să fie un succes, motivaţia determinantă în tot ceea ce facem trebuie să fie slava lui Dumnezeu. Dacă Îi aducem cu adevărat slavă prin viaţa noastră, cu siguranţă că eforturile ne vor fi încununate de succes şi răsplata noastră va fi viaţa veşnică.PPC 249.8

Un alt exemplu de perseverenţă, în ciuda unor dificultăţi aparent de nedepăşit, este dat într-o istorioară, prea puţin cunoscută în afara Rusiei, legată de turla unei biserici din Sankt Petersburg, un oraş renumit pentru turlele sale. Cea mai înaltă dintre ele este aceea a Catedralei „Sfinţii Petru şi Pavel”.PPC 249.9

Turla, foarte frumos reprezentată într-o gravură ca pierzându-se undeva printre nori, se termină, în realitate, printr-un glob de di-mensiuni considerabile, pe care stă un înger, ţinând o cruce uriaşă. În timp, acest înger se deteriorase foarte mult şi existau suspiciuni că, în curând, avea să viziteze suprafaţa pământului. Bănuiala aceasta a stârnit o oarecare agitaţie şi, în cele din urmă, conducerea oraşului s-a trezit în mare încurcătură. Să ridice o schelă până la o asemenea înălţime ar fi costat mai mulţi bani decât valorau toţi îngerii din oraş; şi, tot meditând inutil asupra acestor circumstanţe, fără să fie în stare să decidă cum să acţioneze, a trecut destul de mult timp.PPC 249.10

În mulţimea privitorilor de jos, care îşi îndreptau în fiecare zi ochii şi gândurile către înger, se afla şi un mujic, pe nume Teluchkin. Omul acesta făcea acoperişuri (în zona aceea, acoperişurile erau placate cu plăcuţe de ardezie) şi felul în care aprecia el situaţia îngerului de pe turlă avea un caracter cu mult mai practic decât cel al curioşilor ignoranţi care alcătuiau restul mulţimii. Turla era acoperită, în întregime, cu foi mari de cupru, poleite cu aur, şi avea o suprafaţă atât de netedă, de parcă ar fi fost o singură masă de aur lustruit. Dar Teluchkin ştia că foile de cupru nu erau uniform suprapuse una peste cealaltă şi, mai mult decât atât, că, pentru a le fixa, fuseseră folosite cuie mari, ale căror capete ieşeau în relief de pe suprafaţa turlei.PPC 250.1

După ce a analizat toate aceste amănunte până când s-a hotărât, mujicul s-a dus la primărie şi s-a oferit să repare el îngerul, fără schelă şi fără ajutorul altcuiva, cu condiţia să fie plătit rezonabil pentru timpul cât avea să lucreze. Oferta a fost acceptată, pentru că era făcută în Rusia, de către un rus.PPC 250.2

În ziua stabilită pentru această aventură, Teluchkin s-a înarmat cu nimic altceva decât un colac de frânghie şi s-a urcat în turlă, prin interior, până la ultima fereastră. De aici, a privit în jos, la mulţimea de oameni adunată dedesubt, şi în sus, la „acul” strălucitor, aşa cum era numită turla, care se înălţa cu mult deasupra capului său. Dar nu i s-a înmuiat inima, ci, păşind hotărât afară, pe fereastră, s-a apucat să-şi ducă la îndeplinire lucrarea.PPC 250.3

A tăiat o bucată de funie şi a legat-o în forma a două bride mari, având câte un laţ la fiecare capăt. A fixat laţurile de sus de două dintre cuiele care ieşeau în evidenţă deasupra capului său şi şi-a introdus picioarele prin celelalte. Apoi, şi-a strecurat degetele de la o mână în spaţiile formate între foile de cupru şi a ridicat una dintre bride cu cealaltă mână, astfel încât să o facă să se prindă de un cui aflat mai sus. A făcut aceeaşi operaţie şi pentru celălalt picior, şi tot aşa, în mod alternativ. În felul acesta, s-a căţărat, cui cu cui, pas cu pas şi bridă cu bridă, până când locul din care pornise a ajuns să nu se mai distingă pe suprafaţa aurită şi turla s-a făcut tot mai mică în îmbrăţişarea sa, astfel încât putea să o cuprindă cu totul în braţe.PPC 250.4

Dar Teluchkin nu a fost descurajat de această nouă situaţie. Era pregătit pentru ea şi mijloacele prin care plănuise să o depăşească erau de o simplitate la fel de uimitoare ca şi restul operaţiunii.PPC 251.1

Rămânând suspendat în cele două bride, a înconjurat vârful turlei cu o funie ale cărei capete şi le-a fixat în jurul mijlocului; astfel prins, a început să se legene tot mai mult spre spate, până când tălpile pi-cioarelor s-au aşezat, în întregime, pe suprafaţa turlei. Aflat în această poziţie, printr-un efort deosebit, a aruncat un colac de frânghie peste bila de deasupra; atât de precisă a fost mişcarea, încât de la prima încercare acesta a căzut în direcţia dorită şi i-a văzut capătul celălalt atârnând pe partea opusă.PPC 251.2

Să se tragă din nou în poziţia de la început, să fixeze frânghia strâns în jurul globului şi, cu ajutorul acesteia, să se caţere până în vârf, erau de-acum nişte părţi uşoare ale misiunii lui. Peste doar câteva clipe, Teluchkin se afla alături de înger, ascultând mulţumit strigătul care izbucnise deodată, asemenea unui tunet, din piepturile privitorilor de jos, şi care ajunsese până la urechea lui doar ca un murmur slab, de-abia desluşit.PPC 251.3

Frânghia, pe care avusese ocazia să o fixeze bine, l-a ajutat să co-boare cu destulă uşurinţă; în ziua următoare, a cărat cu el, sus, o scară de funie, cu ajutorul căreia i-a fost uşor să facă reparaţiile necesare.PPC 251.4

Cu siguranţă că omul acesta şi-a adunat toate energiile fiinţei lui pentru a realiza ceea ce a realizat. Dacă şi noi ne-am strădui pentru societatea îngerilor buni la fel de mult cum s-a străduit el să atingă unul artificial, am fi siguri de tovărăşia lor şi de un loc pe Noul Pământ.PPC 251.5

Soarele auriu îşi aruncă ultimele raze strălucitoare peste lume;
Umbrele line ale amurgului se adună încet,
Ziua este pe sfârşite;
oricât am suspina şi oricât am plânge,
nu putem chema nicio clipă înapoi. O, suflete, de-ai şti ce pierzi! Trezeşte-te chiar acum!
Nu lăsa nicio clipă să treacă pe lângă tine, neobservată;
Pentru că tocmai astfel de clipe alcătuiesc ceasurile de aur,
Care ne aduc mai aproape de veşnicie.PPC 251.6