Capitolul 49—Un An Nou fericit!

Un An Nou fericit, tăticule!PPC 297.1

Uşile camerei s-au deschis larg şi o fetiţă drăgălaşă a intrat ţopăind, cu obrajii îmbujoraţi, cu faţa toată numai zâmbet şi cu ochii strălucind de bucurie.PPC 297.2

Un An Nou fericit, scumpa mea! răspunse domnul Edgar, luând-o în braţe şi strângând-o la piep. Fie ca toţi anii tăi să fie fericiţi, adăugă el, în şoaptă, ca pe o rugăciune a inimii.PPC 297.3

Micuţa Ellen şi-a pus capul, plină de încredere, pe pieptul tatălui ei, iar el şi-a plecat faţa până când obrajii au ajuns să-i fie mângâiaţi de buclele ei blonde. Pentru ea, era dimineaţa unui An Nou fericit şi cuvintele care-i ieşiseră de pe buze erau doar ecoul propriei inimi. Însă nu la fel stăteau lucrurile cu domnul Edgar. Grijile lumii acesteia şi făţărnicia bogăţiei crescuseră, asemenea buruienilor, în pământul inimii lui, în timp ce seminţele bune ale adevărului, care, cu ani în urmă, încolţiseră şi lăsaseră să se vadă primele frunze verzi şi plăpânde, crescând firave în lumina soarelui, acum aproape că nu mai dădeau nicio speranţă pentru vremea secerişului.PPC 297.4

Nu. Domnul Edgar nu era fericit. Era încordat, plin de îngrijorare; o stare de nesiguranţă legată de viitor; o vagă presimţire a unui rău care se apropia. Îşi iubea cu multă duioşie fetiţa, iar când a văzut-o cuibărindu-se cu încredere în braţele lui şi-a amintit de vremea când el însuşi era copil şi când Anul Nou era fericit, de fiecare dată. Lui Ellen nu-i plăcea nicăieri atât de mult ca în braţele tatălui. Când se strângeau în jurul ei, cuprinzând-o, nu-şi mai dorea nimic altceva, aşa că a rămas acolo, tăcută şi liniştită, în timp ce gândurile tatălui cutreierau departe de copilul iubitor pe care-l strângea la piept, către propria stare de nemulţumire şi de nesiguranţă.PPC 297.5

„De ani de zile”, îşi spuse în sinea lui, „caut cu ardoare să fiu fericit. Şi totuşi, cu fiecare an care trece, fericirea pare să se îndepărteze tot mai mult de mine. Ceva este greşit. Nu se poate să fiu pe drumul cel bun. În fiecare zi sunt peste măsură de ocupat şi de obosit; nopţile îmi sunt împovărate de planuri şi de intrigi pe care le pun la cale şi care rareori fac altceva decât să-mi amăgească imaginaţia. Ce sens au toate acestea?”PPC 298.1

Şi domnul Edgar a căzut într-o adâncă reverie, din care a fost trezit de vocea soţiei lui, care i-a pus uşor mâna pe umăr:PPC 298.2

Un An Nou fericit şi La mulţi ani! spuse ea drăgăstoasă, sărutându-l pe frunte.PPC 298.3

El nu i-a răspuns. Urările acelea de bine, rostite cu atâta duioşie şi cu atâta dragoste de către soţia lui, căzură ca roua, odihnitoare şi bi-nefăcătoare, pe inima lui; dar era pe deplin conştient că nu era fericit.PPC 298.4

În privinţa stării materiale şi a poziţiei sociale, domnul Edgar nu avea niciun motiv să fie abătut sau îngrijorat. Afacerile îi prosperau sub o mână pricepută de administrator, şi fiecare an care trecea îi sporea veniturile cu câteva mii de dolari. Trebuie să spunem însă că acest câştig nu reuşea niciodată să-i împlinească aşteptările.PPC 298.5

„Ceva este greşit.” Gândurile domnului Edgar se îndreptau într-o singură direcţie. Un uimitor adevăr părea să i se descopere şi se simţea înclinat să-l privească din toate unghiurile. „De ce nu sunt fericit?” Aceasta era întrebarea care îl chinuia, dar răspunsul nu era de găsit.PPC 298.6

După micul dejun, domnul Edgar a plecat de-acasă şi s-a dus la magazinul său. În timp ce mergea de-a lungul străzii, a văzut, la o fereastră, chipul senin şi drăgălaş al unei copile. Frumuseţea ei, care avea, în ea, ceva din puritatea cerului, l-a impresionat atât de profund, încât s-a întors şi a mai privit-o încă o dată. Cu această a doua ocazie, a văzut pe uşa casei o plăcuţă cu numele Abraham James. Dintr-odată a simţit cum toate sentimentele îi sunt răvăşite. Pentru prima dată, în dimineaţa aceea, domnul Edgar şi-a dat seama care era cauza stării lui de frământare şi de nemulţumire. Abraham James era un nefericit datornic, care nu reuşise să-şi achite obligaţiile financiare, printre care şi două chitanţe de câte cinci sute de dolari fiecare, datorate domnului Edgar. Acestea fuseseră date, de cel din urmă, în mâinile avocaţilor, cu indicaţia de a se obţine o hotărâre judecătorească prin care să se recupereze tot ceea ce putea fi recuperat din ele. De-abia cu o zi în urmă - în ultima zi a anului - aflase că mai existau două procese înaintea celui intentat de el, şi că acestea aveau să confişte o parte din bunurile datornicului. Lucrul acesta îl supărase atât de rău, încât îşi îngăduise să folosească un limbaj foarte aspru faţă de datornicul său. Cuvintele pe care i le adresase erau neîndreptăţite, o ştia prea bine, dar pierderea banilor îi crease o stare de nervozitate şi îl umpluse de sentimente potrivnice faţă acela care îi cauzase paguba.PPC 298.7

Nu era de mirare că domnul Edgar era nefericit. În timp ce-şi con-tinua drumul, impulsul de mânie care făcuse să-i clocotească puţin sângele în vene s-a mai domolit şi, prin ceaţa care îi învăluia mintea, a văzut chipul luminos al acelei fetiţe - copila nefericitului său datornic. Scumpa lui fiică nu era cu nimic mai drăgălaşă sau mai pură şi buzele ei nu rostiseră, în dimineaţa aceea, cuvintele „Un An Nou fericit, tăticule!” cu o voce mai dulce.PPC 299.1

Gândul acesta l-a făcut să se cutremure.PPC 299.2

Domnul Edgar şi-a continuat drumul cu faţa plecată şi cu privirea în pământ. Nu-şi putea alunga dinaintea ochilor imaginea acelei copile la fereastră şi nici nu-şi putea împiedica imaginaţia să pătrundă în locuinţa aceea, în care prezenţa ei era, probabil, singura rază care-i lumina încăperile.PPC 299.3

Când a ajuns la magazin, sentimentele domnului Edgar faţă de domnul James erau foarte diferite de cum fuseseră cu o zi înainte. Toată mânia, toate resentimentele dispăruseră şi bunătatea le luase locul. Şi ce dacă domnul James îi datora o mie de dolari? Şi ce dacă ar fi pierdut toată suma aceasta? Era situaţia celuilalt atât de bună, încât să-şi dorească să schimbe locul cu el? Chiar şi numai gândul acesta şi l-a făcut să simtă un fior străbătându-i întregul corp.PPC 299.4

„Bietul om!” îşi spuse în sinea lui, cuprins de milă. „Cât de îngro-zitor este să fii atât de îngropat în datorii, atât de paralizat, atât de pus la zid! Pe mine m-ar ucide o astfel de situaţie! Oamenii sunt foarte cruzi unul cu celălalt şi eu sunt crud cu ceilalţi. Ce înseamnă o mie de dolari pentru mine sau pentru vecinul meu înstărit, în comparaţie cu ruina unui semen de-al nostru, complet lipsit de ajutor? James a cerut timp. În doi ani era sigur că se putea redresa, astfel încât să achite totul. Dar, cu o cruzime care mă face şi acum să roşesc, i-am răspuns: «Prima pagubă este întotdeauna cea mai bună pagubă. Voi scoate de la dumneata tot ceea ce se mai poate.» Privirea pe care i-am citit-o atunci în ochi mi-a tulburat imediat conştiinţa. Nu am de ce să mă mir că nu este un An Nou fericit.”PPC 300.1

De-abia trecuse domnul Edgar de locuinţa nefericitului său datornic, când acesta din urmă, care măsurase în lung şi-n lat podeaua salonului într-o stare de profundă tulburare, a venit la fereastră şi s-a aşezat lângă fetiţa lui, care îi era la fel de dragă cât poate fi orice copil pentru inima unui tată.PPC 300.2

- Un An Nou fericit, tăticule!PPC 300.3

Era pentru a treia oară, în dimineaţa aceea, de când primise această urare, rostită de aceleaşi buze gingaşe. Domnul James a încercat să răspundă cu aceeaşi urare veselă, dar cuvintele au părut să i se oprească în gât şi nu a mai reuşit să le dea glas. În timp ce cei doi stăteau la fereastră, soţia lui, mama fetiţei, li s-a alăturat şi, sprijinindu-se de braţul soţului ei, a început să privească şi ea pe fereastră, cu inima plină de amărăciune. O, nu! Pentru ei nu era deloc fericită dimineaţa acelui An Nou. Cu mult înainte de zorii următorului An Nou aveau să-şi părăsească plăcutul cămin - şi inimile amândurora se strânseră de teama întunericului care-i aştepta.PPC 300.4

- Bună dimineaţa, draga mea! spuse domnul James, la puţin timp după aceea, cu pălăria, cu haina şi cu fularul gata puse, gata să plece şi să întâmpine încercările şi necazurile zilei.PPC 300.5

Glasul îi era slab şi descurajat, iar chipul trist. PPC 300.6

Întâlnirea de afaceri programată pentru ziua aceea era una dureroasă pentru domnul James. Singurul creditor care intentase un proces împotriva lui era domnul Edgar, care refuzase să intre în vreo înţelegere cu vreunul dintre ceilalţi creditori, spunând cu răceală că, după părerea sa, „prima pagubă este întotdeauna cea mai bună pagubă”, iar implicaţiile erau echivalente, în cele mai multe cazuri, cu abandonarea unei reclamaţii. Era dispus să ia tot ceea ce avea să-i dea legea. Potrivit acestui principiu, fusese deschis un proces, iar datornicul, ca să anticipăm rezultatul, încredinţase judecata la doi dintre cei mai mari creditori ai săi, care se angajaseră, de bună credinţă, să se ocupe de distribuirea echitabilă a tuturor bunurilor lui.PPC 301.1

Misiunea lui, în această zi de Anul Nou, era să dea o declaraţie cât mai completă a afacerilor şi a bunurilor pe care le avea, iar domnul James a trecut la împlinirea ei cu inima grea. Lucra de peste o oră când unul dintre angajaţii lui a venit la biroul la care scria şi i-a înmânat o scrisoare pe care tocmai o adusese un băiat. A rupt sigiliul cu o ciudată presimţire rea, pentru că, în ultimul timp, astfel de scrisori aduse de mesageri personali fuseseră frecvente şi rareori cu un mesaj favorabil. Când a început să scoată scrisoarea, din plic a căzut pe birou o bucată mică de hârtie, împachetată ca o chitanţă. A luat-o cu degete tremurânde şi i-a deschis uşor capetele, ca să citească ce scrie pe faţă şi să-i înţeleagă importanţa. De două ori a parcurs cele câteva rânduri scurte, înainte de a le înţelege semnificaţia. Scria după cum urmează:PPC 301.2

„Astăzi, l ianuarie 18..., am primit de la Abraham James suma de 1.000 de dolari, prin care este achitată întreaga datorie, astfel că renunţ la orice pretenţii.PPC 301.3

Hiram Edgar”PPC 301.4

Cu mare grabă a deschis domnul James, apoi, scrisoarea care însoţea această chitanţă. Cuvintele ei l-au mişcat profund:PPC 301.5

„Dragă domnule,PPC 301.6

Nu am luat o decizie înţeleaptă atunci când am cerut să se deschidă un proces împotriva dumitale. Între timp, am ajuns să văd lucrurile mai clar şi acum doresc să acţionez pe baza unui principiu mai bun. Afacerile mele sunt prospere. Pe parcursul anului care tocmai s-a în-cheiat, profitul a fost mai mare decât în oricare alt an de când am în-ceput. Afacerile dumitale, dimpotrivă, au mers rău şi rezultatele unui an de eforturi neobosite au fost, în loc de profit, pierderi grele. Astfel, în timp ce dumneata eşti în lipsuri, eu am din belşug. Gândindu-mă la lucrul acesta şi la purtarea mea lipsită de compasiune faţă de dumneata, în această situaţie dificilă, am fost cuprins de remuşcări şi îndurerat. Există în caracterul meu o trăsătură care aş vrea să nu mai fie acolo. Sunt conştient că sunt un om aspru, chiar plin de cruzime, şi mă condamn pentru aceasta.PPC 301.7

Acceptă, dragă domnule, prin chitanţa pusă în plic, cea mai bună reparare care mi-a stat în putere să o aduc pentru suferinţa pe care ţi-am provocat-o. Renunţând la orice reclamaţie şi la orice pretenţie faţă de dumneata, nu mă privez de niciun lucru care m-ar putea face mai fericit. Nu voi fi lipsit nici măcar de un singur element care să îmi asigure confortul. Gestul acesta nu va micşora dimensiunile casei mele, nici nu îmi va împuţina mâncarea sau lucrurile cu adevărat necesare.PPC 302.1

Aşadar, acceptă acest dar de Anul Nou pe care ţi-l ofer şi cred că am mai multe motive să mă bucur dăruind, decât dumneata, primind. Îţi exprim, totodată, cele mai sincere urări de bine pentru viitor şi, dacă îţi voi mai putea fi de folos în relaţiile cu creditorii ceilalţi, nu ezita să-mi ceri ajutorul.PPC 302.2

Cu sinceritate, al vostru Hiram Edgar”PPC 302.3

Timp de aproape cinci minute, domnul James a rămas nemişcat, cu scrisoarea domnului Edgar în mână. Apoi a împăturit-o, cu chitanţa înăuntru, şi a pus-o în buzunar. A dat deoparte inventarele pe care le analizase şi a rupt câteva foi de hârtie pe care erau diferite calcule, după care şi-a îmbrăcat paltonul şi l-a încheiat până sub bărbie.PPC 302.4

Edward, spuse domnul James în timp ce ieşea, nu mă întorc astăzi. Este ziua de Anul Nou şi poţi şi tu să închizi şi să pleci la ora două.PPC 302.5

Domnul Edgar a avut de dus o luptă serioasă pentru a se decide să semneze chitanţa. O mie de dolari era o sumă mare ca să renunţi la ea printr-o singură mişcare de stilou. Dorinţa de câştig şi egoismul pledaseră din răsputeri, până la ultimul bănuţ, dar judecata mai bună şi sentimentele mai bune au biruit, iar fapta bună a fost făcută. Cât de uşoară îşi simţea acum inima, cât de repede se împrăştiaseră norii de pe cerul lui şi ciudata apăsare din suflet! Era o experienţă cu totul nouă pentru el.PPC 303.1

În seara acelei zile, prima seară a Anului Nou, domnul Edgar stătea cu soţia şi cu copiii în eleganta lui casă, cu mult mai fericit decât fusese de dimineaţă şi aproape minunându-se de schimbarea uriaşă care se petrecuse în starea lui de spirit. Micuţa Ellen era la el în braţe şi, în timp ce îi privea chipul ca de înger, se gândea la un chip de copil, la fel de frumos, pe care îl văzuse de dimineaţă la fereastra nefericitului său datornic. Pentru el se dovedise a fi fost, cu adevărat, un chip de înger, pentru că îl îndemnase la acea faptă bună din care izvorâse o dublă binecuvântare. În timp ce stătea astfel, a auzit clopoţelul de la uşă sunând. În câteva clipe, servitorul i-a adus o scrisoare. I-a rupt sigiliul şi a citit:PPC 303.2

„Dragă domnule,PPC 303.3

În această dimineaţă, micuţa şi scumpa mea Aggy, lumina cămi-nului nostru, m-a salutat veselă cu «Un An Nou fericit!» Am luat-o în braţe şi am sărutat-o, ţinându-mi faţa lipită de a ei, ca să nu-mi poată vedea tristeţea. Vai, domnule! Ziua aceasta a început mohorâtă şi plină de amărăciune. Cuvintele dragei mele copile nu au găsit niciun ecou în inima mea. Aş fi plâns aşa, ţinând-o în braţe, dacă tăria de bărbat nu s-ar fi ridicat mai presus de slăbiciunea firii. Dar acum, totul s-a schimbat. Cu câteva clipe în urmă, urarea «Un An Nou fericit!» s-a auzit din nou, rostită de buzele gingaşe ale fetiţei mele, dar, de data aceasta cuvintele ei au găsit ecou în bucuria inimii mele. Fie ca şi ziua dumitale să se încheie la fel de fericit pentru dumneata şi pentru familia dumitale, precum se încheie pentru mine şi pentru familia mea. Dumnezeu să vă binecuvânteze!PPC 303.4

Abraham James”PPC 303.5

Domnul Edgar a citit scrisoarea de două ori şi apoi i-a înmânat-o, fără să spună niciun cuvânt, soţiei lui.PPC 304.1

Apoi i-a povestit, pe scurt, toată întâmplarea, iar soţia lui l-a as-cultat cu atenţie şi cu emoţie. Când a încheiat, doamna Edgar s-a ridicat de pe scaunul ei şi, având în ochi lacrimi de dragoste şi de simpatie, s-a îndreptat către locul în care stătea soţul ei şi l-a îmbrăţişat, spunând:PPC 304.2

Soţul meu bun şi generos! Sunt foarte mândră de tine în seara aceasta. Ai făcut o faptă nobilă şi îţi mulţumesc pentru ea în numele omeniei.PPC 304.3

Niciodată nu sunaseră mai plăcut, pentru urechile domnului Edgar, cuvintele ieşite de pe buzele soţiei lui. Niciodată nu trăise o zi de Anul Nou mai fericită decât cea care tocmai se încheiase. Şi, cu toate că această seară îl găsea cu o mie de dolari mai sărac decât se crezuse de dimineaţă, era cu mult mai bogat sufleteşte - cu mult mai bogat în comorile nepieritoare ale inimii - decât fusese vreodată în viaţa lui. PPC 304.4