Capitolul 35 — Marele educator

Hristos a fost cel mai mare educator pe care lumea L-a cunoscut vreodată. El a venit pe acest pământ pentru a răspândi razele strălucitoare ale adevărului, pentru ca oamenii să poată primi calificarea pentru cer. “Eu pentru aceasta M-am născut și am venit în lume”, declară El, “ca să mărturisesc despre adevăr.” (Ioan 18, 37.) El a venit pentru a ne descoperi caracterul Tatălui, pentru ca oamenii să poată fi conduși spre închinare Lui în spirit și în adevăr.SP 259.1

Nevoia omului de un Învățător divin era cunoscută în cer. Mila și simpatia lui Dumnezeu pentru ființele omenești căzute și legate în robia lui Satana nu s-au diminuat niciodată, iar atunci când s-a împlinit vremea, El L-a trimis pe Fiul Său. Cel desemnat în consiliul cerului a venit pe pământ ca Învățător al omului. Marea bunăvoință a lui Dumnezeu L-a oferit pe Isus lumii și, pentru a întâmpina nevoile naturii umane, El a luat asupra Sa această natură. Spre uimirea oștirii cerești, Cuvântul cel veșnic a venit în această lume ca un prunc neajutorat. Pregătit deplin, El a părăsit curțile împărătești și, în chip tainic, S-a contopit cu natura umană decăzută. “Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi”. (Ioan 1, 14.)SP 259.2

Când a părăsit locul Său prea înalt, Isus ar fi putut lua asupra Sa orice natură ar fi vrut. Dar mărirea și rangul nu au însemnat nimic pentru El și astfel a ales cea mai umilă condiție. În viața Sa, n-a fost loc pentru confort, lux ori satisfacere de sine. Adevărul de origine cerească trebuia să fie tema Lui. El avea de semănat adevărul în lume și a trăit în așa fel, încât să poată fi la dispoziția tuturor.SP 259.3

Faptul că, în timpul copilăriei, Isus avea să crească în înțelepciune și să fie tot timpul plăcut înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor nu era de mirare, pentru că acestea se întâmplau în conformitate cu chemarea Sa divină. El nu și-a căutat educația în școlile “rabinilor”, pentru că Dumnezeu era Învățătorul Său. Pe măsură ce se dezvolta, El continua să crească în înțelepciune. El se dedica sârguincios studiului Scripturilor, știind că acestea erau pline de o învățătură inestimabilă. Isus era credincios în achitarea îndatoririlor, în cadrul căminului din care făcea parte; iar orele timpurii ale dimineții, în loc să le petreacă în pat, adeseori Îl găseau într-un loc retras, cercetând Scripturile și rugându-Se Tatălui ceresc.SP 260.1

Toate profețiile referitoare la lucrarea și intermedierea Sa Îi erau cunoscute, mai ales cele în legătură cu umilirea, ispășirea și mijlocirea. Obiectivul trăirii Lui pe pământ era în permanență înaintea Sa și El era bucuros la gândul că scopul de grație al lui Dumnezeu avea să se realizeze prin El.SP 260.2

Despre învățătura lui Isus, s-a spus: “Și gloata cea mare Îl asculta cu plăcere” (Marcu 12, 37); “Niciodată n-a vorbit vreun om ca omul acesta” (Ioan 7, 46) declarau ofițerii trimiși să-L aresteze. Cuvintele Sale îi mângâiau, îi întăreau și îi binecuvântau pe aceia care doreau pacea pe care numai El o putea da. În cuvintele Sale, era ceva care îi ridica pe ascultători la un înalt nivel de gândire și acțiune. Dacă aceste cuvinte ar fi spuse învățăceilor de azi, în locul cuvintelor omenești, am vedea semne ale unei inteligențe superioare, o mai limpede înțelegere a lucrurilor cerești, o mai profundă cunoaștere a lui Dumnezeu, o viață de creștin mai curată și mai viguroasă.SP 260.3

Ilustrațiile lui Hristos erau luate din aspectele de zi cu zi și, deși simple, conțineau o minunată adâncime a semnificației — păsările cerului, florile câmpului, sămânța germinând, păstorul și oile sale. Cu toate acestea, El ilustra adevărul veșnic. Și, ori de câte ori ascultătorii Săi vedeau aceste lucruri, își aminteau de cuvintele Lui. Astfel, adevărul devenea o realitate vie pentru ei — imaginile din natură și ocupațiile zilnice le aminteau permanent de învățătura Mântuitorului.SP 261.1

Isus folosea întotdeauna un limbaj simplu, deși cuvintele Lui probau o cunoaștere profundă. Felul Său de a învăța ar trebui urmat de profesorii de azi. Adevărurile spirituale trebuie întotdeauna prezentate într-un limbaj simplu, pentru a fi înțelese și a-și găsi locul în inimi. Așa vorbea Isus mulțimilor care se îngrămădeau în preajma Lui și toți, învățați sau neînvățați, puteau să înțeleagă lecțiile Lui.SP 261.2

În oricare școală, învățătura trebuie să fie predată în așa fel, încât să fie ușor înțeleasă, cum era învățătura lui Hristos. Folosirea unor fraze lungi naște confuzie și eclipsează frumusețea gândului prezentat. Este nevoie de profesori care să se apropie de elevi, dându-le învățătură clară, ilustrând cele spirituale cu lucruri din natură și întâmplări obișnuite ale vieții cotidiene.SP 261.3

Biblia ni-L descoperă pe Hristos ca Păstorul cel Bun, care-și caută neobosit oaia pierdută. Într-un stil caracteristic, El îi ajuta pe toți cei care aveau nevoie de ajutor. Cu o grație blândă și curtenitoare, El se ocupa de sufletele bolnave de păcat, aducându-le vindecare și întărire. Simplitatea și seriozitatea cu care se adresa celor în nevoie Îi aureola fiecare cuvânt. El Își proclama solia de pe vârful muntelui, din barca pescarului, din pustie, de la marea răspântie de drumuri. Oriunde afla oameni gata să-L asculte, Isus era pregătit să le deschidă vistieria adevărului. El participase la sărbătorile anuale ale națiunii iudaice și vorbea mulțimilor absorbite de ceremonialul exterior despre lucrurile cerești, aducându-le în vedere veșnicia.SP 261.4

Întreaga viață a Mântuitorului a fost caracterizată printr-o bunăvoință dezinteresată și prin frumusețea sfințeniei. El este modelul nostru de bunătate. De la începutul lucrării Sale, oamenii au pornit să înțeleagă mai limpede caracterul lui Dumnezeu. El Își exemplifica învățăturile prin propria viață. Isus vădea perseverență fără încăpățânare, bunăvoință fără slăbiciune, blândețe și simpatie fără sentimentalism. El era foarte sociabil, având totuși acea rezervă care descuraja familiarismul. Cumpătarea Lui nu conducea niciodată la bigotism sau austeritate. El nu se potrivea lumii, dar era atent la nevoile celor mai de pe urmă oameni.SP 262.1

“Cine este acesta, care vine din Edom, din Boțra, în haine roșii, în haine strălucitoare și calcă mândru, în plinătatea puterii Lui?” (Isaia 63, 1.) Iar răspunsul vine cu asigurarea: “Și fără îndoială, mare este taina evlaviei. Cel ce a fost arătat în trup a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălțat în slavă.” (1 Timotei 3, 16.) “El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuși și a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfățișare a fost găsit ca un om, S-a smerit și S-a făcut ascultător până la moarte, și încă moarte de cruce. De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult, și I-a dat Numele care este mai pe sus de orice nume; pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ și de sub pământ, și orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (Filipeni 2, 6-11.)SP 262.2

Educatorii pot obține eficiență și putere numai lucrând așa cum a lucrat Isus. Atunci când El este cea mai puternică influență în viața lor, ei vor avea succes în eforturile pe care le fac. Ei se vor ridica pe înălțimi pe care încă nu le-au atins. Își vor da seama de sacralitatea lucrării ce le-a fost încredințată și, plini de Duhul Sfânt, vor fi animați de aceeași dorință de salvare a celor păcătoși, care L-a animat și pe Isus. Și, prin viața lor de consacrare și devotare, elevii lor vor fi conduși la picioarele Mântuitorului.SP 263.1

*****

Elevii nu-și pot permite să aștepte până ce educația lor va fi considerată completă și apoi să folosească spre binele altora ceea ce au primit. Fără aceasta, oricât ar studia ei, oricât de multe cunoștințe ar avea, educația le-ar fi incompletă.SP 263.2