Capitolul 37 — Demnitatea muncii

În pofida a tot ce s-a spus și scris cu privire la demnitatea muncii fizice, predomină sentimentul că ea este ceva înjositor. În mintea multora, opinia generală a schimbat ordinea lucrurilor și s-a ajuns la ideea că nu este potrivit ca un om care muncește cu brațele lui să-și aibă locul printre gentlemani. Oamenii muncesc din greu pentru a câștiga bani și, posedând apoi avere, ei cred că bogăția lor le va face fiii niște gentlemani. Dar mulți dintre aceștia nu reușesc să-și învețe fiii, așa cum ei înșiși au fost învățați, cu munca grea, folositoare. Aceștia risipesc banii agonisiți prin munca altuia, fără a le înțelege valoarea, irosind un talant pe care Domnul l-a destinat să aducă mult bine.SP 273.1

Obiectivele Domnului nu sunt și obiectivele oamenilor. El nu a plănuit ca oamenii să trăiască în lenevie. La început, El l-a creat pe om un gentleman; dar, deși era bogat în tot ceea ce-i putuse oferi Proprietarul universului, Adam nu avea să lenevească. El n-a fost creat mai înainte de a i se putea oferi de lucru. El avea să-și găsească ocupația și fericirea în întreținerea lucrurilor pe care Dumnezeu le crease și, ca răspuns la munca sa, nevoile lui urmau să fie din abundență satisfăcute prin roadele grădinii Eden.SP 273.2

Atâta vreme cât părinții noștri au ascultat de Dumnezeu, munca lor în grădină a fost o plăcere și pământul le oferea bogăția lui. Dar când omul s-a depărtat de ascultare, a fost blestemat să aibă de luptat cu semințele semănate de Satana și să-și câștige pâinea cu sudoarea frunții. De atunci, el a trebuit să se lupte din greu contra puterii căreia și-a predat voința.SP 274.1

Scopul lui Dumnezeu a fost acela ca, prin trudă, să atenueze răul adus în lume de neascultarea omului. Prin trudă, ispitele lui Satana pot fi anihilate și întinderea răului stopată. Deși îndeplinită cu neliniște, oboseală și greu, munca este încă o sursă de fericire și dezvoltare și o protecție împotriva ispitei. Rigoarea ei pune o stavilă îngăduinței de sine și promovează hărnicia, puritatea și fermitatea. Astfel, ea devine o parte în marele plan al lui Dumnezeu, de reabilitare a noastră.SP 274.2