Capitolul 23 — Hristos ca exemplu și învățător pentru tineri

Exemplul lui Hristos este o lumină atât pentru tineri, cât și pentru cei în vârstă, întrucât copilăria și tinerețea Lui au fost reprezentative. Din anii cei mai timpurii, exemplul Lui a fost desăvârșit. De mic copil, El era ascultător de părinții Lui și de legile naturii, iar “harul lui Dumnezeu era peste El”. (Luca 2, 40.)SP 178.1

Isus nu și-a dedicat timpul pentru distracții, așa cum fac mulți tineri. El a studiat Cuvântul până ce expresiile lui i-au devenit familiare. Chiar din copilărie, viața și toate obiceiurile Sale au fost în armonie cu Scripturile și El era priceput în folosirea lor. Înainte de a studia Cuvântul scris, Isus a studiat cartea naturii, găsind desfătare în frumusețea lucrurilor care făceau parte din propria Lui creațiune. El era solidar cu umanitatea în toate diversele ei bucurii și necazuri, identificându-Se cu toți — cu cei slabi și neajutorați, cu cei căzuți, cu cei în nevoie și cu cei necăjiți.SP 178.2

În învățătura Sa, Își procura ilustrațiile din marea comoară a vieții practice și din natură. Idei necunoscute erau ilustrate de fapte și lucruri cunoscute, de adevărurile sacre și de aspectele naturale, firești, cu care oamenii erau cât se poate de obișnuiți. Toate acestea vorbeau inimilor și lăsau cele mai adânci impresii în mintea oamenilor.SP 178.3

Cuvintele lui Isus puneau învățăturile din natură într-o lumină nouă și le făceau să constituie o nouă revelație. El putea vorbi despre lucruri pe care însăși mâna Lui le-a făcut, pentru că ele aveau calități și proprietăți care-I aparțineau în mod special. În natură, ca și în paginile sfinte ale Vechiului Testament, sunt descrise adevărurile monumentale, importante. În învățătura Sa, Isus a explicat acestea, legându-le de frumusețea lucrurilor din natură.SP 178.4

În interpretarea lui Isus, floarea și copacul, sămânța semănată și rodul secerat, conțineau lecții despre adevăr. El lua frumosul nufăr și-l dădea în mâna copiilor și a tinerilor, iar în vreme ce aceștia se uitau la fața Lui tânără, strălucind de razele luminii care venea de la Tatăl Său, Isus le preda lecția: “Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre ei. Așa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puțin credincioșilor?” (Matei 6, 28-30.)SP 179.1

În lucrarea Sa de Învățător al oamenilor, Hristos nu i-a pierdut niciodată din vedere pe copii. Când era istovit de agitația și învălmășeala cetăților aglomerate, de întâlnirile cu oameni vicleni și ipocriți, sufletul Său găsea odihnă și pace în societatea copiilor inocenți. Prezența Lui nu-i respingea niciodată. Inima largă și plină de iubire putea înțelege încercările și nevoile copiilor și găsea fericire în micile bucurii; El îi lua în brațe și-i binecuvânta.SP 179.2

În acei copii pe care îi întâlnea, Isus vedea viitori bărbați și femei care aveau să devină beneficiari ai harului Său și supuși ai Împărăției Sale, viitori martori pentru cauza Lui. El știa că acei copii Îl vor asculta și Îl vor accepta ca Răscumpărător mult mai ușor decât oamenii mari, dintre care mulți erau înțelepți în felul lumii, dar greoi la inimă. În învățătura Sa, El a coborât la nivelul lor de înțelegere. El, Maiestatea cerului, nu pregeta să răspundă la întrebările celor mici și să-și simplifice importantele lecții pentru a corespunde înțelegerii lor de copii. El planta în mintea lor, aflată în creștere, sămânța adevărului care, în anii următori, avea să răsară și să facă rod pentru viața veșnică.SP 180.1

Părinți și educatori, Isus spune și azi: “Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți”. (Matei 19, 14.) Ei sunt cei mai sensibili la învățătura creștină, inima lor este deschisă influențelor sfinte și drepte și puternice pentru a reține impresiile primite. — (Special Testimonies On Education, 62-64, scrisă la 17 mai, 1896.)SP 180.2

*****

A dezvolta mintea și inima tinerilor și a nu le împiedica creșterea printr-un control nepermis al unei minți asupra alteia, cere tact și înțelegere. Este nevoie de profesori capabili să abordeze în mod înțelept caracterul în diferitele lui faze, care sunt gata să observe și să creeze toate premisele facerii de bine, care au entuziasm, care sunt “apți de a-i învăța pe alții” și care pot inspira energie și curaj.SP 180.3