Instrucțiuni către ucenici

În Mărturii sunt lucruri care nu sunt scrise pentru lume în general, ci doar pentru copiii credincioși ai lui Dumnezeu și nu este potrivit să dăm și lumii instrucțiunile, avertismentele, mustrările și sfaturile de felul acesta. Răscumpărătorul lumii, Trimisul lui Dumnezeu, cel mai mare învățător pe care oamenii l-au cunoscut vreodată a dat unele instrucțiuni numai ucenicilor, nu și mulțimilor. În timp ce avea învățături destinate mulțimilor ce veneau după El, Isus a avut, de asemeni, o lumină și o învățătură specială de împărtășit urmașilor Lui, pe care însă n-a împărtășit-o marii adunări, pentru că aceasta n-ar fi fost nici înțeleasă și nici apreciată de ei. El a trimis ucenicii să predice și, când ei s-au întors din prima călătorie misionară și aveau diferite experiențe de relatat în ce privește succesul lor în predicarea Evangheliei împărăției lui Dumnezeu, El le-a spus; “Veniți la o parte într-un loc retras și odihniți-vă puțin”. Într-un loc retras Isus împărtășea urmașilor Săi instrucțiuni, sfaturi, avertizări și corijări pe care le vedea necesare în lucrarea lor, dar instrucțiunile pe care El li le-a dat nu trebuiau spuse mulțimii, căci cuvintele Sale erau destinate doar ucenicilor; în câteva ocazii când Domnul a făcut minuni de vindecare, El a cerut celor vindecați să nu spună fapta Sa la nimeni.... Ei ar fi trebuit să respecte dorința Lui, dându-și seama că Hristos nu le-a cerut numai de formă să păstreze tăcerea, ci a avut un motiv pentru aceasta. Nu a fost înțelept din partea lor să desconsidere dorința Sa expresă. Trebuia să fie suficient să știe că El dorea ca ei să păstreze sfatul pentru ei și exista un motiv serios pentru cererea Sa. Domnul știa că în vindecarea bolnavilor, în minunile pentru restaurarea vederii orbilor și în vindecarea leproșilor El își punea viața în pericol, căci dacă preoții și conducătorii nu voiau să primească dovezile despre divinitatea misiunii Sale, ei aveau să, interpreteze faptele Sale în mod greșit și ar fi adus acuzații împotriva Lui. E adevărat că El a făcut multe minuni în mod public, totuși, în unele cazuri El a cerut celor vindecați să nu spună nici unui om ceea ce a făcut pentru ei. Când se ridicau prejudecăți, invidie și gelozie și calea Sa era închisă, El părăsea localitatea și pleca în căutarea acelora care ar fi dorit să asculte și, să aprecieze adevărul, pe care El venise să-l împartă. Domnul Isus a considerat necesar să lămurească, ucenicilor, multe lucruri pe care nu le făcea, cunoscut mulțimilor. El le descoperea în mod deschis motivele urii manifestate față de El, din partea cărturarilor, fariseilor și preoților, vorbindu-le, în același timp, despre suferințele, trădarea și moartea Sa, dar mulțimilor nu le-a explicat lămurit aceste lucruri. Urmașilor Săi, le-a dat avertismente pentru a le face cunoscut necazurile ce aveau să vină asupra lor și la care ei trebuiau să se aștepte. El le-a dat instrucțiuni prețioase pe care nici ei nu le-au înțeles decât după moartea, învierea și înălțarea Sa. Când Duhul Sfânt a fost revărsat asupra lor, ei și-au amintit lucrurile pe care El le-a spus.BR 24.1