“Influența divină face sarea creștinismului să aibă gust. Mulți predică doctrinele și teoriile credinței noastre, dar predica lor este ca și sarea care și-a pierdut gustul, căci Duhul Sfânt nu activează în lucrarea lor lipsită de credință. Ei nu și-au deschis inima ca să primească harul lui Hristos; ei nu cunosc lucrarea Duhului; ei sunt ca și o frământătură fără aluat, căci nici un principiu activ nu există în lucrarea lor și nu pot să câștige suflete pentru Hristos; aceasta este o haină pe care ei n-o poartă, o plinătate pe care ei n-o cunosc, o fântână din care ei nu beau.BR 88.3

O, dacă ar cerceta ei cu mai mult interes lucrarea de ispășire a lui Hristos! Dacă ar adânci toți Cuvântul lui Dumnezeu cu interes și cu rugăciune, nu pentru a ști să răspundă în discuții asupra doctrinei, ci ca unii care flămânzesc și vor să fie săturați, care însetează și vor să-și potolească setea la fântâna vieții. Numai atunci Se descopere Isus în sufletele noastre în toată frumusețea Sa, când cercetăm Scripturile cu inimi smerite, dându-ne seama de slăbiciunea și nimicnicia noastră.BR 88.4

Atunci când devenim părtași ai firii dumnezeiești, vom privi cu scârbă orice înălțime de sine și ceea ce noi vom fi socotit drept înțelepciune, ne va apărea ca zgură și noroi”. — E. G. White, The Review and Herald, 29 noiembrie, 1893.BR 88.5

“Lucru de care are nevoie Biserica în aceste zile grele, este o armată de lucrători care, asemenea lui Pavel, să se fi educat pentru o slujbă cu folos, care au o temeinică experiență în cele ale lui Dumnezeu și care să fie plini de zel și entuziasm.BR 88.6

Dumnezeu are nevoie de oameni sfinți și gata a se lepăda de ei înșiși, oameni în a căror inimă Hristos a devenit, ‘nădejdea slavei’ și care cu buzele atinse de focul sfânt propovăduiesc Evanghelia. Din pricina lipsei de asemenea lucrători, lâncezește lucrarea lui Dumnezeu, și rătăciri mari, asemenea unei otrăvi de moarte, mânjesc morala și întunecă speranța unei mari părți din omenire”. — Slujitorii evangheliei, 61.BR 89.1

“Vremurile acestea cer o mai mare activitate rodnică și o mai deplină consacrare. Eu strig către Dumnezeu: Scoate și trimite soli cuprinși de simțământul răspunderii, oameni în a căror inimă idolatria egoismului — test care stă la temelia oricărui păcat — a fost răstignită: oameni care sunt gata să se consacre în slujire lui Dumnezeu, fără nicio rezervă; lucrători care își dau seama de sfințenia misiunii lor și de răspunderile chemării lor; hotărâți a nu aduce lui Dumnezeu o jertfă schilodită, care să nu-i coste nici o sforțare și nici o rugăciune”. — Idem, 114.BR 89.2

Fraților, în această lucrare binecuvântată, Dumnezeu ne-a încredințat slujba sfântă și glorioasă a împăcării. Dar suntem noi înșine împăcați cu El? Cu toate păcatele și relele noastre din trecut, El mai nădăjduiește încă și astăzi în noi. Să-L dezamăgim noi până într-atât încă să fie silit a mișca sfeșnicul nostru din locul său și a da privilegiile noastre, altor instrumente mai umile și mai ascultătoare? Sau vrem să cădem astăzi la picioarele Sale cu inima plină de simțământul adânc al nimicniciei noastre și slăbiciunii noastre, implorându-L ca să ne învețe să răstignim eul nostru și să ne conducă la o consacrare mai deplină și mai statornică?BR 89.3

“Când cineva este golit cu totul de el însuși, când orice idol este scos din suflet, golul acesta este umplut de revărsarea Duhului lui Hristos”. — Slujitorii evangheliei, 287. Aceasta este experiența la care trebuie să ajungem fiecare dintre noi care purtăm vasele Domnului.BR 89.4

“Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” Psalmii 42, 1.BR 89.5

“Nu Te voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta”. Geneza 32, 26.BR 89.6

Bunul Dumnezeu să ajute ca Biserica să urmeze îndemnurile Sfintei Scripturi și să mijlocească, să stăruiască cu dragoste și râvnă pentru conducătorii pe care Dumnezeu i-a pus în mijlocul ei.BR 90.1

Ce mărturie răspândim noi?

Ceasul Judecații