Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Biserica rămăşiţei şi viitorul bisericii advente - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Ce este Biserica?

    Biserica lui Dumnezeu pe pământ este “trupul lui Hristos”. (Efeseni 5, 23.) Această definiție atât de surprinzătoare prin simplitatea ei, a fost inspirată sfântului apostol Pavel prin Duhul Sfânt. Botezul este ușa de intrare a acestui organism viu. Membru formează un tot cu acest corp și prin diferite funcțiuni, toți au parte obștească la privilegiile și răspunderile sale. Capitolele 12 din epistola întâia către Corinteni și 4 din epistola către Efeseni arată clar condițiile după care se conduce viața acestui organism: organizația sa și legăturile dintre diferitele sale părți. Subiect edificator, înălțător, demn de cele mai serioase gânduri din partea noastră.BR 112.4

    În Biserică Dumnezeu este autoritatea suverană, necontestată, sub scutul căreia poporul se așează și trebuie să rămână. Dumnezeu este Acela care învață și conduce prin mijloacele alese de El: 1. Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, locțiitorul legitim al lui Hristos învestit cu autoritatea divină, reprezentând pe pământ și în inimi pe Capul Bisericii, pe când Acesta își îndeplinește misiunea Sa de unic mijlocitor în Sanctuarul ceresc până la revenirea Sa în slavă. 2. Instrumentele omenești “rânduite de Dumnezeu” în Biserică, după nevoile organismului și pentru folosul obștesc: 1 Corinteni 12, 27-30; 7-11. Să nu ne înșelăm cu gândul că Biserica lui Dumnezeu pe pământ este un organism anarhic, unde fiecare poate să facă tot ce i se pare lui că e bine și să tulbure după bunul său plac viața Comunității, impunând vederile sale deosebite, spiritul său tiranic, pizmuirile sale personale sau reaua sa dispoziție, altor membre ale corpului.BR 113.1

    Fiecare membru primește bunurile materiale și spirituale, împărțite după buna plăcere și înțelepciune a Duhului, pentru folosul obștesc. Fiecare este dăruit cu un loc potrivit cu priceperea sa și trebuie să îndeplinească funcțiunea pe care i-o cere locul său pentru clădirea întregului organism. Unii au primit daruri deosebite și sunt rânduiți ca apostoli, medici, conducători, administratori, etc., iar alții pot să nu fie decât simple celule răspândite în masa organismului, dar care conlucrează tot atât de mult la sănătatea și creșterea întregului corp. Fiecare parte sănătoasă își ocupă cu plăcere locul ei, fără nici o invidie, fără murmur, fără gelozie și fără ambiție dăunătoare. Chiar dacă suferă de un rău care ataca organismul ea se obosește fără încetare, fără nici o precupețire de sine, ținând spre împlinirea rolului ei, și asigurând continuarea funcțiunii sale deosebită pentru prosperitatea corpului. În înțelepciunea Sa, Domnul a potrivit lucrurile în așa fel, că prin legăturile strânse care trebuie să fie păstrate între toți credincioșii, creștin să fie unit cu creștin și biserică cu biserica. În felul acesta instrumentul omenesc va fi făcut în stare să conlucreze cu divinul. Fiecare orânduire va fi pusă sub conducerea Duhului Sfânt și toți credincioșii vor fi uniți într-un efort organizat și bine condus pentru a aduce lumii vestea cea fericită a harului lui Dumnezeu. — Istoria Faptelor Apostolilor, 164.BR 113.2

    Sublim tablou, dar vai, atât de puțin pus în practică de un corp încovoiat sub blestemul mizeriei nedesăvârșirilor omenești și în care membrele nu se dăruiesc în totul curentului sângelui divin pentru a-i îngădui să le învioreze. Să nu căutăm greșeala la fratele nostru, ci la noi înșine. Să nu uităm că fiecare va avea să dea socoteală pentru el însuși în ceasul judecății de felul cum a folosit ocaziile, talentele și privilegiile și de felul cum s-a achitat de funcțiunea sa deosebită Atunci cea mai din urmă celulă va putea fi spre onoare sau spre întristare în aceeași măsură ca și cel mai de cinste dintre membre.BR 114.1

    Și atunci când simțim greutatea propriei noastre nedesăvârșiri și aceea a infirmităților care slăbesc corpul, să nu dăm ocazie descurajării, așa după cum ar dori diavolul, ci să privim la Isus, izvorul vieții nestricăcioase și îmbelșugate și să venim la El. Iată ce ne spune El: “Nimic altceva în lume nu este atât de scump pentru Dumnezeu ca Biserica Sa. Nimic nu ofensează pe Dumnezeu atât de mult ca o faptă care strică influența acelora care sunt în slujba Sa. El va cere socoteala tuturor acelora care ajută pe Satana în lucrarea sa de critică și de descurajare.”. — Mărturii pentru comunitate 6:42.BR 114.2

    “Așa slabă și nedesăvârșită cum ar putea să pară, Biserica este totuși singurul obiect asupra căruia Hristos își îndreaptă în chip deosebit atenția Sa. Ea este locul dezvăluirii harului Său în care El își găsește plăcerea să-și descopere puterea Sa pentru transformarea inimilor.” — Faptele Apostolilor 12.BR 114.3

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents