Sub mască

Slujirea apostolului Pavel a avut mult de suferit de pe urma veninului “reformismului”, într-atâta încât el a trebuit să se apere prin scris și prin viu grai. Urmele acestei lupte se găsesc în mai multe din epistolele sale. Oameni ambițioși, vicleni, plini de sine, îi spionau lucrările. Chiar în viața marelui apostol care putea să spună: “Călcați pe urmele mele, întrucât și eu calc pe urmele lui Hristos”. “Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine”, acești mânuitori abili au reușit să descopere pretinse capete de acuzație, cu ajutorul cărora ei au născocit aparența apostaziei și necredinței față de învățăturile divine, iar în mai multe cazuri, ei au reușit să molipsească Biserica, să submineze influența slujitorilor lui Dumnezeu, puși să vegheze asupra bunului mers al Bisericii, să o apere contra tiraniei apostolului mânat “de firea pământeancă” (2 Corinteni 10, 1-2), și să o conducă pe culmi mai înalte. Ei pretindeau sfințenia și o reformă “după propria lor măsură”. Apostolul i-a mustrat după cum o meritau: “Oamenii aceștia sunt niște apostoli mincinoși, niște lucrători înșelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos. Și nu este de mirare căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru, dar, dacă și slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfârșitul lor va fi după faptele lor”. (2 Corinteni 11, 13-15.)BR 127.3

Sora White dezvăluie originea acestei mișcări în contra apostolului Pavel. Ea se datora luptei contra hotărârilor luate de Biserica de la început și spiritului de ambiție și de încredere în sine a acestor profeți falși. Astfel ni se spune:BR 128.1

“Oamenii aceștia își asumau dreptul de a lua parte în lucrare pe răspunderea lor proprie. Ei își îngăduiau multe murmure și critici, propunând planuri noi și căutând să dărâme lucrarea oamenilor pe care Dumnezeu îi chemase să propovăduiască solia Evangheliei. De la început Biserica a avut de dat piept cu astfel de obstacole, care vor dura până la sfârșitul vremii”. — Istoria Faptelor Apostolilor, 196-197.BR 128.2

Lucrurile nu s-au schimbat. Reformiștii umblă încă sub masca virtuții, socotindu-se chemați a fi promotorii unei înălțări spirituale pe care ei înșiși n-au încercat niciodată. Acum câțiva ani, unul dintre ei umbla prin Comunitățile noastre din Alsacia cu un caiet de Mărturii alese în mod iscusit, ciuntite, potrivite, așa încât să dea o înfățișare legitimă mișcării sale de reformă. După ce prin cuvinte meșteșugite strecura în spiritul fraților otrava defăimărilor sale cum și a vorbirilor de rău în contra conducătorilor lucrării și a organizației, el se prosterna cu fața la pământ și se ruga cu lacrimi în glas. Strângând Biblia la piept, el pleca zicând: “Eu mă duc cu Isus al meu”.BR 128.3