Conferința Generală

Mi-a fost arătat că judecata nici unui om nu trebuie supusă judecății altui om. Dar când judecata Conferinței Generale, care este autoritatea cea mai înaltă pe care Dumnezeu o are pe pământ este exercitată, independența și judecata personală nu mai trebuie menținute, ci supuse. — (Testimonies for the Church 3:492, 187.)BR 52.5

N-am avut nici o rază de lumină că El (Domnul) ar fi vrut să vin în această țară (Australia). Am venit în ascultare de vocea Conferinței Generale pe care întotdeauna am considerat-o autoritate. (Letter 124, 9 august, 1896.)BR 52.6

Niciodată n-ar trebui ca mintea unui om sau mințile câtorva oameni să fie considerate suficiente în înțelepciune și putere pentru ca să controleze lucrarea și să spună ce planuri să fie urmate. Dar când în Conferința Generală, judecata fraților adunați din toate părțile pământului este exercitată, judecata și independența personală să fie supusă și să nu fie menținută cu încăpățânare. Un lucrător să nu privească niciodată ca o virtute menținerea persistentă a poziției de independență, contrară hotărârii corpului general.BR 52.7

Uneori, când un grup mic de oameni însărcinați cu administrarea generală a lucrării au căutat să aducă la îndeplinire planuri nechibzuite și să limiteze lucrarea lui Dumnezeu în numele Conferinței Generale, atunci am spus că nu mai pot considera, vocea Conferinței Generale reprezentată prin acești câțiva oameni ca fiind vocea lui Dumnezeu. Dar aceasta nu înseamnă că hotărârile Conferinței Generale, compusă dintr-o adunare legal constituită cu reprezentanți din toate părțile câmpului, nu trebuie să fie respectate. Dumnezeu a rânduit ca reprezentanții Bisericii Sale din toate părțile lumii, când sunt adunați într-o Conferință Generală să aibă autoritatea. Greșeala pe care unii sunt în primejdie s-o facă, este de a încredința minții și judecății unui om sau unui mic grup de oameni, întreaga autoritate și influență cu care Dumnezeu a investit Biserica Sa prin vocea Conferinței Generale, adunată să plănuiască pentru prosperitatea și înaintarea lucrării Sale.BR 53.1

Când această putere pe care Dumnezeu a așezat-o în Biserică este încredințată în întregime unui singur om, și el este investit cu autoritate ca să fie judecată și pentru alte minți, atunci adevărata rânduială a Bibliei este schimbată.BR 53.2

Eforturile diavolului asupra minții unui astfel de om vor fi din cele mai subtile și uneori aproape copleșitoare, căci vrăjmașul speră ca prin mintea lui să poată influența pe mulți alții. Ceea ce suntem înclinați să dăm unui om sau unui grup de oameni, să dăm celei mai înalte autorități organizate din Biserică. — (Testimonies for the Church 9:260 (1909).)BR 53.3