O întreită falsificare

Întâiul venit își poate da titlul de “Campion al Spiritului Profeției”. Dar între profesiunea de credință, aparență și realitate, este în cazul reformismului o depărtare ca de la cer la pământ. Prima condiție de apărare a Mărturiilor este fără îndoială o respectare riguroasă a integrității și totalității învățămintelor lor. Această însușire alcătuiește în chip dureros defectul acelora care, în numele unei pretinse reforme, își dau aere de adânci cunoscători în materie de Mărturii. Sora White dă precizări asupra metodelor și abuzurilor comune tuturor acestor manifestări; “Eu știu că solia lor este amestecată cu adevăr, dar adevărul este rău întrebuințat și sucit, pentru că este combinat cu rătăcire și fals”. — Biserica celor rămași nu este Babilon, 4.BR 129.1

“Domnul a dat poporului Său corespunzătoare solii de avertizare, de mustrare, de sfătuire și de învățare; dar nu e lucru potrivit a se scoate aceste solii din cadrul lor, a le separa de împrejurările în care ele au fost date și a le pune acolo, unde ele ar părea că dau putere soliei rătăcirii și minciunii”. — Idem, 6.BR 129.2

Mărturiile alcătuiesc mai multe volume mari. Ele tratează sub înfățișări deosebite subiectele cele mai variate. Așa după cum cineva poate să mânuiască Biblia și să găsească sprijin pentru greșelile cele mai grave, la fel nu trebuie decât puțină îndemânare pentru a face același lucru cu Mărturiile.BR 129.3

Înfățișarea unui munte se schimbă cu desăvârșire atunci când îl privim dintr-o parte. Pentru a avea o idee clară despre Biblie sau Mărturii este neapărat trebuincios să facem tot înconjurul muntelui, adică să luăm totalitatea declarațiunilor care tratează un subiect. Fără de aceasta se ajunge în mod fatal la contraziceri, la necumpănire și la fanatism. Acei care citesc cu atenție scrieri reformiste sunt izbiți de un fapt. Aproape toate citatele lor din Mărturii au un înțeles unic. Un spirit neatent îndeajuns, poate fi rătăcit. Dar cineva care este obișnuit cu scrierile sorei White, știe că ele conțin altceva, și își dă numaidecât seama că această manevră dibace, această prezentare unilaterală a Mărturiilor nu este nimic altceva decât o falsificare a învățăturii Martorului Credincios. Pentru a-și ajunge scopul, aceștia scotocesc cărțile sorei White, nu pentru a se clarifica sau a lua de acolo lumină, ci pentru a descoperi acolo arme cu care să lovească pe alții. Ei adună tot ce poate servi cauzei lor și lasă cu religiozitate deoparte tot ce-i condamnă sau răstoarnă clădirea lor. Sub titlul: “O lucrare de amăgire”, Mărturiile condamnă cu asprime acest fel de a lucra: “Veți vedea că acei care răspândesc vești neadevărate, nu au idei prea înalte despre cinste și integritate. Ei vor amăgi pe oameni și vor amesteca rătăcirea lor cu Mărturiile sorei White și vor întrebuința acest nume, ca să dea putere lucrării lor. Ei aleg din Mărturii partea care le pare mai ușor de sucit, ca să întărească punctul lor de vedere, și vâră textul într-un cadru de neadevăr, pentru ca rătăcirea lor să capete greutate și să fie primită de oameni. Ceea ce Dumnezeu a dat Comunității ca sfat, avertizare, mustrare, mângâiere și îmbărbătare pentru aceia care vor forma ultima Comunitate a lui Dumnezeu a celor rămași, ei expun fals și aplică în chip fals. Cei care primesc Mărturiile ca solie a lui Dumnezeu, trebuie să simtă prin ele sprijin și binecuvântare; cei care însă iau numai bucăți, ca să-și întărească propriile lor teorii și presupuneri, și să justifice calea lor rătăcită, nu vor trage nici un folos și nici o binecuvântare din învățăturile lor”. — Idem, 11.BR 129.4

“Am văzut că mulți s-au folosit de cele ce Dumnezeu a arătat cu privire la păcatele și greșelile altora. Ei au exagerat înțelesul celor ce mi-au fost arătate în viziune, și l-au forțat până ce acesta a căpătat tendința de a slăbi credința multora în cele ce Dumnezeu a arătat și a descuraja și mâhni Biserica”. — Mărturii pentru comunitate 2:166.BR 130.1

Veți întâlni persoane care aleg Mărturii uneori rău traduse pentru ca să arate că Biserica a apostaziat în 1890, 1900, 1905, sau în alte vremi. Astfel de afirmații sunt fanteziste. Ele alcătuiesc o curată FALSIFICARE a Spiritului Profetic. Mulțumită lui Dumnezeu, sora White a trăit până în anul 1915. Ea a primit numeroase solii și a publicat mai multe volume după aceste date. Cercetarea acestor volume condamnă definitiv afirmațiile acestor falsificatori ai Mărturiilor. Ca și precedentele, ultimele volume publicate continuă să mustre Biserica și pe predicatori, dar de asemenea și să-i îndemne și să-i încurajeze. Ele insistă tot atât cât și primele asupra autorității conducerii organizației și conducătorilor puși în fruntea lucrării.BR 130.2

Mai mult decât atât, deși ele stăruie ca și mai înainte asupra lipsurilor lucrătorilor, dau totuși mărturie despre o încredere completă în acest corp pastoral, care, dacă am voi să dăm crezare interpretărilor defăimătorilor organizației, trădează cauza lui Dumnezeu de treizeci, patruzeci de ani, sau mai mult. Până în ultima clipă, sora White a dat pe față credința ei în conducerea pe care Dumnezeu a pus-o în fruntea poporului Său, și ea a declarat că El va conduce lucrarea până ce ea se va sfârși în glorie. Este deci o deplină contrazicere între Spiritul profeției și acei care își iau calitatea de apărători ai adevărului.BR 131.1

O altă formă foarte subtilă de falsificare a Mărturiilor vădește intențiile rău voitoare ale acestor persoane. Aceasta este introducerea unor expresii care nu se găsesc în original, dându-i un înțeles tendențios, cel mai adesea pentru a arunca bănuieli asupra acelor care poartă răspunderea lucrării. Acestea sunt adesea simpli termeni adăugați între paranteze. Aproape în toate cazurile restul conținutului contrazice în chip formal lămuririle aduse prin aceste adăugiri. Este deci din nou vorba de FALSIFICĂRI izbitoare a învățăturii Spiritului Profeției. Este tocmai cazul să cităm pilda paiului și a bârnei. Acești pretinși campioni ai Mărturiilor, așa de înfocați în a acuza pe alții că disprețuiesc lumina primită, nu văd bârna din propriul lor ochi când voiesc să nu țină seama de toate cele ce, în scrierile sorei White, condamnă lucrarea lor, îngăduindu-și falsificări vădite ale soliilor Domnului.BR 131.2

Ne este greu că trebuie să vorbim atât de aspru. Iubim pe toți frații și surorile noastre, și suferim la gândul primejdiei în care aleargă cei care s-au apucat să ridice armele împotriva Bisericii luptătoare. Regretăm mai ales faptul că dânșii refuză să țină socoteală de îndemnurile și sfaturile care le sunt dăruite cu răbdare, în nădejdea de a-i vedea întorcându-se din calea lor cea rea și plecându-se în fața învățămintelor și înștiințărilor Mărturiilor.BR 131.3

Față de rămânerea lor mai departe, noi continuăm să cerem lui Dumnezeu a le deschide ochii înainte de a fi prea târziu, și noi nu ne putem da înapoi de la datoria pe care ne-o pune în față Stăpânul turmei: “După întâia și a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări, căci știm că este un stricat și păcătuiește, de la sine fiind osândit”. Tit 3, 10.11.BR 131.4

“Învățătorii falși se pot arăta foarte zeloși pentru lucrarea tui Dumnezeu și pot face sacrificii și cheltuieli foarte mari pentru a aduce teoriile lor la cunoștința lumii și a Comunității; dar, pentru că ei amestecă minciuna cu adevărul, solia adusă de ei este o amăgire și duce sufletele pe calea pierzării. Trebuie să ne împotrivim lor și să-i combatem, nu pentru că ei personal ar fi oameni răi, dar pentru că sunt învățători de teorii false și caută să pună ștampila adevărului pe minciună”. — Biserica celor rămași, 1.BR 132.1

Vom continua să dezvăluim relele acestei înșelăciuni. Spiritul Profeției nu se mulțumește să pună în gardă pe poporul lui Dumnezeu, el dă o linie de conduită precisă: “Nu credeți lor.... Nu-i primiți, căci lucrarea lor nu este de la Dumnezeu”. — Idem, 17.BR 132.2

Mărturiile ne sfătuiesc a nu avea nimic a face cu mișcările de acest fel. Este totdeauna primejdios ca cineva să sădească la el acasă o plantă veninoasă. Să ne plecăm mai degrabă asupra paginilor Bibliei și Mărturiilor, și să le studiem cu rugăciune. Ele ne vor aduce lumina cerului și vor conduce pașii noștri pe cărările dreptății și ale reînviorării. Bunul Dumnezeu să apere pe poporul Său de spiritul dezbinării, anarhiei și nemulțumirii care lucrează astăzi în lume și în Biserică. Uniți în aceeași iubire, aceeași credință, același scop, să căutăm cu înfocare reforma inimii prin puterea Spiritului Sfânt. Numai așa vom putea rezista tuturor curselor celui rău și a fi găsiți pretutindeni drept credincioși, având parte la triumful soliei și putând intona imnul biruinței în fata tronului Celui veșnic.BR 132.3