Alfabetul reformei

O soră îngrijitoare de bolnavi, târâtă de aceeași mișcare, făcu ravagii în Biserică. Prin criticile și înrâurirea ei, ea molipsi pe mai multe persoane care porniră la război împotriva membrilor credincioși ordinii stabilite de Dumnezeu. Reforma sanitară era calul ei principal de bătaie. Ea învinuia pe predicator de a fi călcat, cutare principiu, de a fi făcut aceasta, de a fi neglijat pe aceea, etc.... Era dojana personificată. Urmă o ofilire fatală a vieții spirituale. La câtăva vreme după aceea, ea se căsători în bună regulă cu un om din lume, cu un cârnățar și putea fi văzută vânzând carne de porc în piață în ziua Sabatului. Cazuri asemănătoare nu sunt rare în istoria reformismului.BR 135.2

“Toți reformatorii au nevoie a se pune sub disciplină față de Dumnezeu. Propriile lor vieți au nevoie de a fi reformate, inimile lor supuse de harul lui Hristos. Orice obicei sau idee lumească, care nu sunt în armonie cu felul de a gândi al lui Dumnezeu trebuie să fie părăsite”. — Fundamentele educației creștine, 517.BR 135.3

Reformismul începe cu partea cea rea. El se așează deasupra reformei individuale a inimii. Urcând treptele tronului de judecată, el pretinde că este șeful de orchestră pus să dea tonul, măsura, intrările, nuanța și ritmul reformării ALTORA. Dar el nu a înțeles alfabetul reformei. El nu cunoaște abisul din propria sa inimă, nici nevoia cea mare a unei făpturi noi, a iubirii divine, umilinței indispensabile pentru a conduce pe alții la o treaptă mai ridicată prin înrâurirea dulce și pașnică a unei vieți sfințite. El n-a înțeles vocea Martorului Credincios care spune: “Voi aveți o foarte bună părere despre voi înșivă, dar aveți o lucrare de făcut pe care nimeni altul nu o poate face pentru voi. Firea voastră trebuie să fie schimbată și trebuie să aibă loc o transformare a întregii ființe”. — Mărturii pentru comunitate 2:686.BR 135.4

Pseudoreforma are efectul temut de a abate spiritele de la singura reformă cunoscută de Biblie și Mărturii, și anume nașterea din nou a inimii, transformarea caracterului, sfințirea vieții, pregătirea pentru clipa solemnă a judecății, și de a le înlocui prin mișcarea de dezbinare întemeiată pe învinuirea fraților, spiritul de critică, sămânța de discreditare, abuzul de Mărturii, tăgăduirea autorității stabilite de Dumnezeu în Biserică, răscoala, pe față sau ascunsă împotriva acelora care poartă răspunderile administrației. Am arătat cum mișcări, care cu buzele dădeau dovadă de mari apărători ai Spiritului profetic și tăgăduiau o seamă de principii fundamentale, și călcau declarațiile cele mai evidente. Iată unele care se adaugă la exemplele numeroase amintite deja: “Dacă nu ar fi disciplină și conducere, Biserica s-ar fărâmița și n-ar mai putea rămâne unită pentru ca să alcătuiască un corp”. — Mărturii pentru comunitate 3:428.BR 136.1

“Când se ridică oameni, pretinzând că au o solie de la Dumnezeu, dar, în loc să lupte contra domniilor și puterilor și stăpânirilor întunericului acestei lumi, ei formează un cerc fals, și întorc armele de luptă contra bisericii luptătoare, ferește-te de ei. Ei nu au împuternicire divină. Dumnezeu nu ne-a dat nici o însărcinare pentru o lucrare ca aceasta. Ei vor să dărâme ceea ce Dumnezeu vrea să reclădească prin solia bisericii din Laodicea. El rănește ca să vindece, dar nu aduce pieire. Domnul nu dă nimănui o solie care să descurajeze și să slăbească bărbăția bisericii”. — Biserica celor rămași nu este Babilon, 27.BR 136.2

“Aceia care se ridică să vestească o solie pe propria lor răspundere, și care — deși pretind că sunt învățați și conduși de Dumnezeu — nu fac decât lucrarea specială de a dărâma ceea ce a clădit Dumnezeu timp de ani de zile; unii ca aceștia nu fac voia lui Dumnezeu. Să fie știut, deci, că acești oameni sunt de partea marelui amăgitor, diavolul. Nu credeți lor. Ei s-au unit cu dușmanii lui Dumnezeu și ai adevărului.... Depărtați-vă de astfel de oameni și să nu aveți nici un contact și nici o însoțire cu solia lor, oricât de mult vă vor cita din Mărturii, căutând să se retranșeze ei înapoia Mărturiilor. Nu-i primiți, căci lucrarea lor nu este de la Dumnezeu. Rezultatul lucrării lor va fi în cele din urmă necredința în Mărturii și, pe cât le va fi posibil, ei vor face fără efect lucrarea pe care am făcut-o eu de atâția ani de zile”. — Idem, 17.BR 136.3