Ce este sigiliul lui Dumnezeu?

Avem multe dovezi biblice pe baza cărora putem spune că Sabatul este sigiliul lui Dumnezeu. Acesta este un adevăr, dar el nu este decât o parte a adevărului. Păzirea Sabatului este semnul ascultării de poruncile lui Dumnezeu, spre deosebire de semnul care caracterizează spiritul răzvrătirii.BR 97.6

Totuși păzirea numai de formă a Sabatului nu va reprezenta sigiliul divin. Asupra acestei chestiuni trebuie să ne păzim de a săvârși o greșeală fatală, pe care Mărturiile o scot în evidență: “Nu toți cei care mărturisesc că păzesc Sabatul vor fi sigilați. Sunt mulți printre cei care învață pe alții adevărul dar care nu vor primi sigiliul lui Dumnezeu pe frunțile lor. Ei au lumina adevărului, ei cunosc voia Stăpânului, ei au înțeles fiecare punct al credinței, dar faptele lor nu corespund cu mărturisirea lor de credință. Acei care cunoșteau atât de bine profeția și comorile înțelepciunii divine, ar fi trebuit să pună în practică credința lor. Ei ar fi trebuit să-și conducă familiile lor potrivit cu lumina primită și prin exemplul lor să exercite în numele adevărului o influență mai mare asupra inimii omenești”. — Mărturii pentru Biserică 5:213-214.BR 98.1

Sabatul este sigiliul, dar Spiritul lui Dumnezeu este acela prin care suntem sigilați. Efeseni 4, 30. Lucrarea Duhului constă în a schimba inima, și a înscrie în ea legea lui Dumnezeu. Aceasta vrea să spună că spiritul răzvrătirii din inima de carne este înlocuit cu spiritul supunerii de bună voie și cu plăcere al inimii renăscute. Păzirea poruncii a patra devine atunci un semn al sfințirii și un simbol al iertării în Odihna lui Dumnezeu, alcătuită din bucuria și pacea în dragoste și sfințenie, care aduc în viața omului armonia și asemănarea cu Dumnezeu, așa cum au fost ele în primul Sabat de la creațiune când primii noștri părinți adorau pe Creator față în față în sfânta comuniune a familiei cerești și când în fața slavei operei lui Dumnezeu și stelele dimineții izbucneau în cântări de bucurie. Tocmai lucrul acesta iese în evidență când studiem cu atenție capitolul patru din epistola către Evrei și mai ales versetele nouă și, zece: “Deci dar rămâne încă repaos de Sâmbătă pentru poporul, lui Dumnezeu. Căci cine a intrat în repaosul Lui, acela s-a și odihnit de lucrurile sale, după cum Dumnezeu de ale Lui”.BR 98.2

Am înțeles noi bine că porunca a patra are ca scop de a așeza întreaga viață sub controlul divin, în primul rând cele șase zile de lucru și apoi ziua de odihnă? Într-adevăr, atâta timp cât eu n-am lucrat șase zile făcând tot lucrul meu, adică tot ceea ce Dumnezeu e în drept să ceară de la mine, trupește, sufletește și spiritual, pentru a mă odihni apoi în ziua șaptea în bucurie și comuniune cu Dumnezeul meu, eu n-am păzit cu adevărat porunca patra și prin urmare nu pot primi sigiliul divin. Aceasta implica controlul în întregime al vieții prin Duhul Sfânt. Fără această experiență integrală, care va avea ca roade sfințirea întregii vieți, nu poate fi vorba de adevărata păzire a poruncii și deci nici de “sigiliul lui Dumnezeu. Acesta este înțelesul adânc și măreț al poruncii a patra și se înțelege că el constituie un punct fundamental al ultimei solii și că Satana și-a îndreptat totdeauna atacurile sale îndârjite în mod deosebit asupra acestui adevăr evanghelic pe care încearcă să-l strice și să-l facă să dispară cu orice preț.BR 98.3

Semnul exterior al sigiliului lui Dumnezeu este deci păzirea poruncii a patra dar semnul lui interior și adânc este făptura nouă în Isus Hristos, este o viața renăscută” și sfințită, rodul ascultării, iubirii, credincioșiei, adorării Creatorului și Mântuitorului, într-un cuvânt o viață pusă în întregime sub controlul și conducerea Duhului Sfânt. “Sigiliul lui Dumnezeu nu va fi pus niciodată pe fruntea unui bărbat sau unei femei necurate. El nu va fi pus niciodată pe fruntea bărbaților și femeilor a căror limbă este mincinoasă și a căror inimă este înșelătoare. Toți acei care primesc sigiliul lui Dumnezeu trebuie să fie fără pată înaintea Lui — candidați la împărăția lui Dumnezeu”. — Mărturii pentru comunitate 4:210.BR 99.1

“Acei care primesc sigiliul viului Dumnezeu și care vor fi apărați în timpul strâmtorării, trebuie să arate pe fața lor chipul deplin al Domnului Isus”. — Experiențe și viziuni, 72.BR 99.2

Fără această experiență, nici un sigiliu nu va fi pus pe frunțile noastre, nici un loc nu va fi pentru numele nostru pe paginile cărții vieții, nici un loc de scăpare nu se va găsi în ziua strâmtorării, ci numai înfricoșătoarea deznădejde a celor care vor striga munților și stâncilor: “Cădeți peste noi și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui și cine poate sta în picioare”. Apocalipsa 6, 16-17.BR 99.3

Încet și neîndurător ușa harului se închide. Minutele prețioase ale milei dispar în abisul fără fund al trecutului. Fecioarele înțelepte se zoresc să iasă în întâmpinarea mirelui pentru a intra cu el în camera de nuntă. Numai acei care sunt gata, au un loc rezervat la masa Stăpânitorului. În sfârșit sala s-a umplut, ultimul loc a fost ocupat. Stăpânul casei se ridică.BR 99.4