Unitate în credință și doctrină

Soțul meu împreună cu predicatorii Joseph Bates, Stephen Pierce, Hiram Edson și alți bărbați inteligenți, nobili și sinceri au fost printre cei care, după trecerea timpului din 1844, au cercetat după adevăr ca după o comoară ascunsă.BR 15.4

Ne adunam cu sufletul împovărat, rugându-ne să fim una în credință și doctrină, căci știam că Hristos nu este împărțit. Doar câte un punct pe rând era subiect de cercetare. Scripturile erau deschise cu un respect sfânt. Adesea noi posteam pentru a fi mai bine pregătiți să înțelegem adevărul. După rugăciune serioasă, dacă vreun punct nu era înțeles, era pus în discuție și fiecare se exprima asupra lui în mod liber: apoi ne plecam din nou în rugăciuni și cereri stăruitoare care erau îndreptate spre cer pentru ca Dumnezeu să ne ajute să fim de acord unul cu altul și să fim una, după cum Hristos și Tatăl sunt una. Multe lacrimi erau vărsate.BR 16.1

Am petrecut multe ore în acest fel. Uneori toată noaptea o petreceam în cercetarea solemnă a Scripturilor ca să înțelegem adevărul pentru timpul nostru. În unele ocazii Spiritul lui Dumnezeu venea asupra mea, și părți dificile erau clarificate în acest mod rânduit de Dumnezeu, apoi era armonie perfectă. Toți erau un spirit și un gând.BR 16.2

Căutam cu cea mai mare seriozitate ca Scripturile să nu fie deformate pentru a corespunde opiniilor omenești. Încercam să facem diferențele dintre noi cât mai mici posibile, prin a nu zăbovi asupra punctelor care erau de importanță minoră, puncte asupra cărora existau diferite opinii. Povara fiecărui suflet era de a crea o așa atmosferă între frați, care să împlinească rugăciunea lui Hristos ca ucenicii Săi să fie una, după cum El și Tatăl sunt una.BR 16.3

Uneori unul sau doi dintre frați se așezau cu încăpățânare împotriva vederii prezentate și acționau în spiritul inimii firești, dar când apărea această atitudine, întrerupeam cercetările, suspendam adunarea ca fiecare să aibă ocazia de a merge la Dumnezeu în rugăciune și, fără să converseze cu alții, să studieze punctul controversat, cerând lumină din cer. Ne despărțeam cu simțăminte de prietenie, pentru a ne întâlni din nou, cât de curând posibil, în vederea continuării cercetărilor. Uneori puterea lui Dumnezeu venea asupra noastră într-un mod deosebit și când lumina clară descoperea punctele adevărului, plângeam și ne bucuram împreună. Îl iubeam pe Isus și ne iubeam unul pe altul.BR 16.4