“Și s-a încuiat ușa!”

O, cât de mare era durerea și întristarea fecioarelor nebune! Nepăsătoare, mulțumite cu starea lor, legate de plăcerile lor, de ambițiile lor, de nenumăratele forme ale iubirii de lume, de păcatele favorite, de josniciile caracterelor lor stricate, credința lor nu era decât o simplă teorie, untdelemnul credinței și al iubirii care renaște viața și o transformă după chipul Mântuitorului făcut, fără putere. În zadar încearcă acum îngrozite să mai găsească un loc de scăpare de furtuna care se dezlănțuie. Ușa harului este pentru totdeauna închisă. În neliniștea adâncă a deznădejdii lor ele ascultă acum vocea care le chema atât de des cu gingășie rostind cuvintele fatale: “Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!”BR 100.1

“Oamenii sunt cernuți și încercați un timp oarecare spre a se vedea dacă ei sunt gata să sacrifice idolii lor și să ia seama la sfatul Martorului Credincios. Dacă unii nu vor fi curățiți prin ascultarea de adevăr și nu vor birui egoismul, mândria și poftele lor rele, îngerii lui Dumnezeu au însărcinarea aceasta cu privire la ei: Ei s-au unit cu idolii lor; lăsați-i singuri, și ei își văd mai departe de treabă, lăsând pe aceștia cu trăsăturile lor păcătoase, sub stăpânirea îngerilor răi. Acei care se ridică până la un anumit punct, care trec cu bine toate încercările și biruiesc oricât de mare ar fi prețul pe care trebuie să-l plătească, au luat aminte la sfatul Martorului Credincios”. — Mărturii pentru comunitate 1:187.BR 100.2

Să grăbim pasul înainte de a fi prea târziu! ASTĂZI mila divină ne mai cheamă. Să ne grăbim a căuta un refugiu sub protecția sigiliului divin, spre a fi apărați până când va trece îngerul păzitor și de a ne găsi un loc în ceata care va fi luată la venirea Domnului pe norii cerului.BR 100.3