Respect fața de autoritate

“Mulți nu-și dau seama de caracterul sfânt al legăturilor Bisericii și sunt îndărătnici în a se supune restricției și disciplinei. Felul lor de a fi, arată că ei înalță judecata lor proprie mai presus decât aceea a obștii Bisericii, și nu caută să ia seama asupra lor înșile ca să nu încurajeze un spirit de împotrivire față de glasul ei. Cei care au o poziție de răspundere în Biserică pot avea defecte obișnuite ca și ceilalți oameni și pot greși în hotărârile lor; dar cu toate acestea Biserica lui Hristos pe pământ le-a dat o autoritate care nu poate fi ușor desconsiderată”. — Mărturii pentru comunitate 4:17.BR 116.7

“După cum toate membrele corpului nostru se unesc pentru a forma corpul întreg, și după cum fiecare își îndeplinește funcțiunea sa ascultând de inteligența care guvernează întregul corp, tot astfel membrii Bisericii lui Hristos trebuie să fie uniți într-un corp simetric, supus conducerii sfinte a întregului corp”. — Idem, 16.BR 117.1

“Părerile personale să fie supuse autorității Bisericii”. — Idem, 19.BR 117.2

“Voi sunteți înclinați neîncetat către independență personală. Voi nu vă dați seama că independența este un lucru dăunător dacă ea vă duce sa aveți prea multă încredere în voi înșivă, și să vă încredeți în propria voastră judecată mai mult decât să respectați sfatul și să prețuiți judecata fraților voștri, în mod deosebit a acelora care ocupa funcțiunile pe care Dumnezeu le-a rânduit pentru mântuirea poporului sau. Dumnezeu a învestit Biserica cu o autoritate specială și cu o putere pe care nimeni nu este îndreptățit s-o nesocotească, căci făcând aceasta, vocea lui Dumnezeu este disprețuită”. — Mărturii pentru comunitate 3:11.BR 117.3

“Cei care sunt înclinați să considere judecata lor personală ca supremă, sunt în mare primejdie. Satana face eforturi studiate pentru a despărți asemenea persoane de aceia care sunt canale de lumină prin care Dumnezeu a lucrat la zidirea și la întinderea lucrări Sale pe pământ. A neglija și a disprețui pe aceia pe care Dumnezeu i-a ales să poarte răspunderile de conducere în raport cu înaintarea adevărului, însemnează a lepăda mijloacele pe care El le-a stabilit pentru siguranța, încurajarea și tăria poporului Său”. — Istoria Faptele Apostolilor, 164.BR 117.4

“În aceste vremuri din urmă s-au ridicat printre noi oameni care mărturisesc că sunt slujitori ai lui Hristos, dar a căror lucrare este potrivnică unității pe care Domnul a stabilit-o în Biserică.... Sunt unii care supraveghează pe conlucrătorii lor și se străduiesc cu mare grijă să le arate greșelile, când ar trebui să caute în mod serios să-și pregătească propriul lor suflet pentru lupta ce le stă în față”. — Mărturii pentru comunitate 5:238.BR 117.5

La aceste citate deja destul de numeroase, am putea adăuga multe pagini subliniind aceleași principii de autoritate a Bisericii, unitatea și respectul care le datorează acelora care ocupă funcțiunile de conducere, răspunderea stabilită de Dumnezeu pentru zidirea corpului lui Hristos.BR 118.1

Am spus deja: Biserica adventă este chiar Laodicea. Corpul pastoral, ca și membrii, sunt departe a fi la nivelul spiritual al luminii primite, al solemnității soliei și nevoilor timpului actual. Ea merită toate reproșurile, toate mustrările pe care i le adresează Biblia și Spiritul profeției. Dar această Biserică nu este și nu va fi niciodată Babilon. Nu există nici cel mai mic loc în cadrul profeției pentru o a opta biserică, pentru o nouă mișcare, pentru o nouă organizație. Aceasta este deci Laodiceea care va termina programul divin. Ea este cea din urmă cohortă a Bisericii luptătoare, după care vine Biserica triumfătoare, împărăția veșnică a Sfinților.BR 118.2

În lumina Mărturiilor pe care le-am citat, o concluzie este de neînlăturat.BR 118.3

Orice mișcare, oricare ar fi pretențiile ei, care se organizează în cadrul său în afara Bisericii, refuzând să recunoască autoritatea sa și să i se supună, nu poate fi de la Dumnezeu, pentru că ea calcă în picioare principiile divine arătate lămurit în Biblie și Spiritul profeției. O asemenea mișcare are un caracter subversiv. Cu cât ar părea mai nevinovate și atrăgătoare motivele ei, cu, atâta cursa este mai subtilă. Satana nu poate reuși în planurile sale decât deghizându-se în înger de lumină. O asemenea mișcare, în loc de a aduce reforma vestită în Mărturii, va face ceea ce au făcut și alte mișcări asemănătoare înaintea ei. Ea va sfârși prin dezbinare, schismă, slăbind lucrarea lui Dumnezeu și pierzând sufletele pe care Satana le caută. Să nu ne dăm înapoi așa ușor de la calea noastră cea dreaptă, ci să studiem cu liniște și cu rugăciune îndrumările Spiritului profeției, spre a vedea ce spune el de fapt în ansamblul învățăturii sale, și nu ceea ce unii au interesul să spună pentru a ajunge la tainicele lor răstălmăciri.BR 118.4

Am redat în aceste câteva rânduri o piatră de încercare. Vom mai da și altele prin glasul Martorului Credincios ce vorbește Bisericii, în studiile noastre care vor urma, și vom avea ocazia a lămuri diferitele aspecte ale mărețului subiect al Reformei în sânul poporului lui Dumnezeu.BR 119.1

Prin slăbiciunile sale, prin neajunsurile sale prin greșelile sale atât de evidente, Biserica își urmărește lucrarea ei și înaintează în îndeplinirea planului divin. Dumnezeu care a făcut să se nască această mișcare, care a condus-o până astăzi prin furtuni și împrejurări grele, o va conduce în mod victorios și în mijlocul încercărilor strâmtorărilor și al luptei teribile care se anunță. Dincolo de stâncile care acopăr drumul, dincolo de furtuna care va izbucni în curând pentru curățirea Bisericii, se zărește portul. Curaj, fraților, să ne adunăm puterile pentru ultima etapă.BR 119.2