Taina nelegiuirii

A fost întotdeauna scopul lui Satana acela de a întoarce mintea oamenilor de la Isus către om și de a nimici responsabilitatea individuală. Satana nu a reușit să-și atingă acest scop când L-a ispitit pe Fiul lui Dumnezeu, dar a reușit mai bine când s-a îndreptat către oamenii căzuți. Creștinismul a devenit corupt. Papii și preoții s-au încumetat să ocupe o poziție înălțată și au învățat poporul să caute iertarea păcatelor la ei, în loc să privească la Isus în mod individual.ST 213.2

Poporul a fost înșelat cu totul. A fost învățat că papii și preoții sunt reprezentanții lui Hristos, când aceștia erau, de fapt, reprezentanții lui Satana, iar cei care se plecau înaintea lor i se închinau lui Satana. Poporul a cerut Biblia, dar preoții au considerat că este un lucru primejdios să le-o dea s-o citească singuri, ca nu cumva să se lumineze și să descopere păcatele conducătorilor lor. Poporul a fost învățat să primească fiecare cuvânt venit de la acești amăgitori ca și cum ar fi venit din gura lui Dumnezeu. Ei aveau asupra minții acea putere pe care numai Dumnezeu ar trebui s-o aibă. Dacă vreunii îndrăzneau să-și urmeze convingerile personale, aceeași ură pe care Satana și iudeii o îndreptaseră asupra lui Isus se aprindea împotriva lor, iar cei care reprezentau autoritatea însetau după sângele lor.ST 214.1

Mi-a fost arătat un moment deosebit în care a triumfat Satana. O mulțime de creștini fuseseră uciși într-un mod îngrozitor pentru motivul că doreau să-și păstreze puritatea religiei. Biblia era urâtă și erau depuse eforturi pentru a “curăța” pământul de ea. Sub amenințarea cu moartea, oamenilor li se interzicea s-o citească și toate exemplarele care puteau fi găsite erau arse. Dar am văzut că Dumnezeu avea o grijă deosebită față de Cuvântul Său. L-a protejat. În anumite perioade, nu existau decât foarte puține exemplare ale Bibliei, dar El nu a acceptat pierderea Cuvântului Său, căci în zilele din urmă numărul de exemplare avea să fie în așa măsură sporit, încât fiecare familie să o poată avea. Am văzut că, atunci când nu erau decât câteva exemplare, ea era prețioasă și îi mângâia pe urmașii persecutați ai lui Isus. Era citită în modul cel mai secret cu putință, iar cei care aveau acest înalt privilegiu simțeau că au avut parte de un dialog cu Dumnezeu, cu Fiul Său, Isus, și cu ucenicii. Dar acest privilegiu binecuvântat i-a costat viața pe mulți. Dacă erau descoperiți, erau duși la butucul călăului, la rug sau în temniță pentru a muri prin înfometare.ST 214.2

Satana nu putea împiedica planul de mântuire. Isus a fost răstignit și a înviat a treia zi. Dar Satana le-a spus îngerilor lui că va face în așa fel încât răstignirea și învierea să fie spre avantajul lui. Era de acord ca aceia care mărturiseau credința în Isus să creadă că legile care prescriau jertfele și arderile de tot iudaice încetaseră la moartea lui Hristos, dacă putea să-i împingă și mai departe și să-i determine să creadă că și Legea Celor Zece Porunci murise o dată cu Hristos.ST 215.1

Am văzut că mulți au cedat cu ușurință în fața acestei născociri a lui Satana. Tot cerul a fost străbătut de indignare când a văzut cum Legea cea sfântă a lui Dumnezeu a fost călcată în picioare. Isus și toată oștirea cerească erau familiarizați cu natura Legii lui Dumnezeu; știau că El nu o va modifica sau abroga. Starea lipsită de speranță a omului de după cădere a stârnit cea mai adâncă tristețe în cer și L-a determinat pe Isus să Se ofere pe Sine să moară pentru cei care încălcau Legea sfântă a lui Dumnezeu. Dacă acea Lege ar fi putut fi abrogată, omul ar fi putut fi mântuit fără moartea lui Isus. Prin urmare, moartea Lui nu a distrus Legea Tatălui Său, ci a înălțat-o, a cinstit-o și a pretins ascultarea față de toate preceptele ei sfinte.ST 215.2

Dacă biserica ar fi rămas curată și statornică, Satana nu ar fi putut-o amăgi și conduce să calce în picioare Legea lui Dumnezeu. Prin acest plan îndrăzneț, Satana atacă în mod direct temelia guvernării lui Dumnezeu în cer și pe pământ. Răzvrătirea lui l-a făcut să fie expulzat din cer. După ce s-a răzvrătit, pentru a se salva, a dorit ca Dumnezeu să-și schimbe Legea, dar i s-a spus înaintea întregii oștiri cerești că Legea lui Dumnezeu este imuabilă. Satana știe că, dacă îi poate face pe alții să încalce Legea lui Dumnezeu, i-a câștigat de partea sa; căci orice călcător al Legii trebuie să moară.ST 215.3

Satana a hotărât să meargă și mai departe. Le-a spus îngerilor că unii vor fi atât de devotați Legii lui Dumnezeu, încât nu vor putea fi prinși în plasa lui; Cele Zece Porunci erau atât de simple, încât mulți aveau să creadă că erau încă obligatorii și că, din această cauză, el trebuia să caute să strice măcar una dintre ele. Apoi și-a călăuzit reprezentanții să încerce să schimbe porunca a patra — sau porunca Sabatului — schimbând-o în acest fel pe singura din cele zece care Îl aduce înaintea omului pe adevăratul Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului. Satana a prezentat înaintea lor învierea glorioasă a lui Isus și le-a spus că, prin învierea Sa în prima zi a săptămânii, a schimbat Sabatul, dintr-a șaptea zi în prima zi a săptămânii.ST 215.4

În felul acesta a folosit Satana învierea pentru împlinirea propriului scop. S-a bucurat împreună cu îngerii lui că rătăcirile pe care le pregătiseră ei prinseseră atât de bine la așa-zișii prieteni ai lui Hristos. Ceea ce unul privea cu oroare, altul primea. În felul acesta, multe rătăciri au fost primite și apărate cu zel. Voința lui Dumnezeu, atât de clar dezvăluită în Cuvântul Său, a fost acoperită de rătăciri și tradiții care au fost propovăduite ca fiind porunci ale lui Dumnezeu. Deși se va îngădui ca această amăgire strigătoare la cer să fie continuată până la cea de-a doua venire a lui Isus, în tot acest timp de înșelăciune și rătăcire Dumnezeu nu a rămas fără martori. În mijlocul întunecimii și al prigonirii bisericii, au existat întotdeauna unii credincioși și sinceri care au păzit toate poruncile lui Dumnezeu.ST 216.1

Am văzut că toți cei din oastea cerească erau plini de uimire privind suferințele și moartea Împăratului slavei. Dar am văzut că nu s-au minunat deloc că Domnul vieții și slavei, Cel care a umplut tot cerul de bucurie și splendoare, a rupt legăturile morții și a ieșit din temnița Sa ca biruitor încununat de triumf. De aceea, dacă ar fi să comemorăm vreunul din aceste evenimente, acela ar fi răstignirea. Dar am văzut că nu s-a avut în vedere ca vreunul din aceste evenimente să abroge Legea lui Dumnezeu; dimpotrivă, ele aduc cea mai puternică dovadă a imuabilității ei.ST 216.2

Fiecare din aceste două evenimente importante își are memorialul lui. Luând Cina Domnului, pâinea frântă și rodul viței, arătăm moartea Domnului până la revenirea Sa. Scenele suferinței și morții Lui sunt astfel aduse din nou înaintea minții noastre. Învierea lui Hristos este comemorată prin îngroparea noastră împreună cu El prin botez și ridicați din mormântul de apă, după chipul învierii Sale, pentru a trăi într-o înnoire a vieții.ST 217.1

Mi-a fost arătat că Legea lui Dumnezeu va rămâne în picioare pentru totdeauna și va exista pe noul pământ toată veșnicia. La Creațiune, când au fost așezate temeliile pământului, fiii lui Dumnezeu au privit cu admirație la lucrarea Creatorului și toată oștirea cerească a strigat de bucurie. Atunci a fost așezată temelia Sabatului. La sfârșitul celor șase zile ale Creațiunii, Dumnezeu S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise și o făcuse, în cea de-a șaptea zi; și a binecuvântat și a sfințit cea de-a șaptea zi pentru că în ea Se odihnise de toată lucrarea Sa. Sabatul a fost instituit în Eden, înainte de cădere, și a fost păzit de Adam și Eva și de toată oștirea cerească. Dumnezeu S-a odihnit în cea de-a șaptea zi, a binecuvântat-o și a sfințit-o. Am văzut că Sabatul nu va fi desființat niciodată, ci, mai mult, că sfinții răscumpărați și toată oștirea îngerească îl vor păzi toată veșnicia în cinstea marelui Creator.ST 217.2