Nădejdea bisericii
[]
Când, în ultima vreme, m-am uitat în jur să-i găsesc pe urmașii umili ai blândului și smeritului Isus, mintea mea a fost mult încercată. Mulți care mărturisesc că așteaptă rapida venire a lui Hristos se conformează acestei lumi și caută cu mai multă pasiune aplauzele celor din jurul lor decât aprobarea lui Dumnezeu. Sunt reci și formali, ca și bisericile cu numele de care s-au despărțit nu cu mult timp în urmă. Cuvintele adresate bisericii din Laodicea descriu perfect starea în care se află. (Vezi Apocalipsa 3, 14-20.) Ei nu sunt “nici reci, nici în clocot”, ci “căldicei”. Iar dacă nu dau ascultare sfatului “Martorului credincios și adevărat”, nu se pocăiesc din toată inima și nu obțin “aurul curățit prin foc”, “hainele albe” și “alifia pentru ochi”, El îi va vărsa din gura Sa.ST 107.3
A venit timpul în care o mare parte din cei care s-au bucurat cândva și au strigat de bucurie, gândindu-se la venirea imediată a Domnului, să ocupe poziția bisericilor și a lumii care îi luau odată în râs, pentru că credeau în venirea lui Isus, și răspândeau tot felul de neadevăruri pentru a stârni prejudecățile împotriva lor și a le distruge influența. Acum, dacă există cineva care tânjește după Dumnezeul cel viu, flămânzind și însetând după neprihănire și Dumnezeu îi oferă ocazia să simtă puterea Lui și îi satisface sufletul plin de dorință, turnându-i din belșug în inimă iubirea Sa, și dacă acesta Îl slăvește pe Dumnezeu dându-I laudă, așa-zișii credincioși în apropiata venire a Domnului îl vor considera adesea pe acesta ca fiind amăgit și îl vor acuza că este hipnotizat sau că are vreun duh rău.ST 108.1
Mulți dintre acești creștini cu numele se îmbracă, discută și se poartă ca oamenii din lume, singurul lucru prin care pot fi cunoscuți fiind mărturisirea lor. Deși mărturisesc că Îl caută pe Hristos, conversația lor nu este despre cer, ci despre lucrurile lumești. “Ce fel de oameni” ar trebui să fie aceia “printr-o purtare sfântă și evlavioasă” care mărturisesc că așteaptă și grăbesc “venirea zilei lui Dumnezeu”. 2 Petru 3, 11.12. “Oricine are nădejdea aceasta în El se curățește, după cum El este curat.” 1 Ioan 3, 3. Dar este evident că mulți care poartă numele de adventist caută mai mult să-și împodobească trupurile și să apară bine în ochii lumii, decât învață din Cuvântul lui Dumnezeu cum să fie acceptați de El.ST 108.2
Ce-ar fi dacă minunatul Isus, Modelul nostru, și-ar face apariția în mijlocul lor și în general în mijlocul celor care mărturisesc că sunt religioși, așa cum a făcut-o la prima Sa venire? El s-a născut într-o iesle. Urmăriți-L în toată viața și slujirea Sa. El a fost un om al durerii și obișnuit cu suferința. Acești creștini cu numele s-ar rușina de blândul și smeritul Mântuitor, care purta o haină simplă, fără nici o tivitură, și nu avea unde să-și așeze capul. Viața Lui nepătată, plină de tăgăduire de sine, i-ar condamna; solemnitatea Lui sfântă ar fi o piedică dureroasă în calea ușurătății și râsului lor frivol; conversația Sa nevinovată ar fi un obstacol pentru discuția lor lumească și lacomă; modul Său direct, neocolit, în care ar declara adevărul ar scoate la iveală adevăratul lor caracter și aceștia și-ar dori să dea la o parte cât mai repede cu putință modelul plin de blândețe, pe minunatul Isus. S-ar afla printre primii care ar încerca să-L prindă prin propriile Sale cuvinte și ar înălța strigătul: “Răstignește-L, răstignește-L!”ST 108.3
Să-L urmărim pe Isus, mergând călare pe măgăruș, cu blândețe, în timp ce “toată mulțimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să-L laude pe Dumnezeu cu glas tare. Ei ziceau: ‘Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer și slavă în locurile prea înalte!’ Unii farisei, din norod, au zis lui Isus: ‘Învățătorule, ceartă-ți ucenicii!’ și El a răspuns: ‘Vă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga’.” O mare parte din cei ce mărturisesc că Îl caută pe Hristos se vor încumeta ca și fariseii, să-i facă pe ucenici să tacă și vor înălța fără doar și poate strigătele de: “Fanatism! Mesmerism! Mesmerism!” Iar ucenicii, care își vor întinde pe jos hainele și ramuri de palmier, vor fi considerați extravaganți și fără judecată. Dar Dumnezeu Își dorește un popor pe pământ care să nu fie atât de rece și mort, încât să nu-L poată lăuda și slăvi. El va primi slavă de la unii oameni, iar dacă cei pe care i-a ales El, cei care păzesc poruncile Lui vor tăcea, pietrele vor striga.ST 109.1
Isus vine, dar nu cum a făcut-o prima dată, ca un prunc în Betleem. Nu cum a intrat călare pe măgăruș în Ierusalim, când ucenicii L-au lăudat pe Dumnezeu cu glas tare și au strigat “Osana”; ci în slava Tatălui și având ca suită toți îngerii sfinți, care Îl însoțesc în drumul Său spre pământ. Tot cerul va fi golit de îngeri, în timp ce sfinții care așteaptă Îl vor căuta și se vor uita spre cer, așa cum se uitau bărbații galileeni când El s-a înălțat de pe Muntele Măslinilor. Atunci, numai cei care sunt sfinți, cei care au urmat în toate Modelul blând vor exclama cu o bucurie neasemuită în timp ce-L privesc: “Iată, Acesta este Dumnezeul nostru în care aveam încredere că ne va mântui”. și ei vor fi preschimbați “într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță” — acea trâmbiță care îi trezește pe sfinții care dorm și îi cheamă din paturile lor de țărână, îmbrăcați în nemurire slăvită și strigând: “Biruință! Biruință asupra morții și mormântului!” Sfinții schimbați sunt apoi luați împreună cu îngerii pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh, pentru a nu mai fi niciodată despărțiți de obiectul iubirii lor.ST 110.1
Să tăcem noi având înaintea noastră o perspectivă ca aceasta, o nădejde atât de glorioasă, o asemenea răscumpărare, câștigată de Hristos pentru noi cu prețul propriului Său sânge? Nu-L vom lăuda noi pe Dumnezeu cu glas tare, așa cum au făcut-o ucenicii când Isus intra călare în Ierusalim? Nu este perspectiva noastră cu mult mai glorioasă decât a fost a lor? Atunci cine să îndrăznească să ne oprească să-I dăm slavă lui Dumnezeu, fie și cu glas tare, când avem o astfel de nădejde, încărcată de nemurire și plină de slavă? Noi am pregustat puterile lumii care va veni și dorim mai mult. Întreaga mea făptură strigă după viul Dumnezeu și nu voi fi mulțumită până nu voi avea toată plinătatea Sa.ST 110.2