Sfârșitul celor 2300 de zile

Am văzut un tron și pe el stăteau Tatăl și Fiul. Am privit la fața lui Isus și I-am admirat minunata-I persoană. Persoana Tatălui nu o puteam privi, căci era acoperită de un nor de slavă. L-am întrebat pe Isus dacă Tatăl Său avea o formă ca a Sa. Mi-a răspuns că da, dar că eu nu o puteam privi, întrucât, a zis El, “dacă vei privi o singură dată slava Sa, vei înceta să exiști”. Înaintea tronului, am văzut poporul advent — biserica și lumea. Am observat două grupuri, unul plecat înaintea tronului, profund preocupat, în timp ce ceilalți stăteau în picioare nepăsători și lipsiți de interes. Cei care erau plecați înaintea tronului își prezentau rugăciunile și priveau către Isus; apoi El privea către Tatăl Său și părea că Se roagă Lui. O lumină ieșea de la Tatăl și se îndrepta către Fiul, iar de la Fiul către grupul care se ruga. Apoi am văzut o lumină nespus de puternică, ieșind de la Tatăl și venind către Fiul, iar de la Fiul unduindu-se peste poporul aflat înaintea tronului. Puțini însă primeau această lumină măreață. Mulți au ieșit de sub ea și i s-au împotrivit de îndată; alții erau nepăsători și nu apreciau lumina, iar aceasta s-a îndepărtat de la ei. Unii o îndrăgeau, mergeau și îngenuncheau alături de grupul cel mic care se ruga. Toți din acest grup primiseră lumina și se bucuraseră de ea, iar fețele le străluceau de slava ei.ST 54.3

L-am văzut pe Tatăl ridicându-Se de pe scaunul de domnie (vezi pagina 92), mergând cu un car de foc în Sfânta Sfintelor, dincolo de cea de-a doua despărțitură și așezându-Se. Apoi, Isus S-a ridicat de pe tron și cei mai mulți dintre cei care erau aplecați s-au ridicat împreună cu El. Din momentul în care S-a ridicat, nu am văzut nici o rază de lumină căzând de la Isus peste mulțimea nepăsătoare, și aceasta a fost lăsată în întuneric total. Cei care s-au ridicat o dată cu Isus și-au păstrat privirile ațintite asupra Sa când a părăsit tronul și i-a condus o mică bucată de drum. Apoi, și-a ridicat brațul drept și L-am auzit spunând cu glasul Său încântător: “Așteptați aici; Mă duc la Tatăl Meu să primesc Împărăția; păstrați-vă veșmintele nepătate, iar Eu mă voi întoarce după puțină vreme de la nuntă și vă voi primi”. Apoi un car de foc, cu roțile ca văpăile de foc, înconjurat de îngeri, a venit acolo unde Se afla Isus. A pășit în car și a fost purtat în Sfânta Sfintelor, unde ședea Tatăl. Acolo L-am privit pe Isus, un impunător Mare Preot, stând în picioare înaintea Tatălui. Pe tivul veșmântului Său erau un clopoțel și o rodie, un clopoțel și o rodie. Cei care Se ridicaseră împreună cu Isus își trimiteau către El credința, în Sfânta Sfintelor, și se rugau: “Tatăl meu, dă-Mi Duhul Tău”. Apoi, Isus sufla asupra lor Duhul Sfânt. În suflarea aceea era lumină, putere și multă iubire, bucurie și pace.ST 55.1

M-am întors să mă uit la grupul celor care stăteau încă aplecați înaintea tronului; nu știau că Isus îl părăsise. Satana părea să fie lângă tron, încercând să continue lucrarea lui Dumnezeu. I-am văzut privind în sus către tron și rugându-se: “Tată, dă-ne Duhul Tău”. Satana sufla atunci asupra lor o înrâurire nesfântă; era în aceasta lumină și multă putere, dar nu exista iubire delicată, bucurie și pace. Scopul lui Satana era de a-i păstra în starea de amăgire, de a-i trage înapoi și de a-i amăgi pe cei din poporul lui Dumnezeu.ST 56.1