Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Scrieri timpurii - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Datoria, având în vedere timpul de strâmtorare

    Domnul mi-a arătat în mod repetat că este contrar Bibliei să ne luăm orice măsură pentru asigurarea nevoilor noastre vremelnice în timpul strâmtorării. Am văzut că, dacă sfinții și-ar face provizii alimentare sau ar avea hrană în câmp, în timpul de strâmtorare, când sabia, foametea și boala cutreieră țara, acestea le vor fi luate de mâini violente și străinii vor culege roadele din câmpurile lor. Atunci va fi timpul să ne încredem cu totul în Dumnezeu, și El ne va sprijini. Am văzut că ne vor fi asigurate pâinea și apa în acel timp și că nu vom duce lipsă și nu vom flămânzi; căci Dumnezeu poate să ne întindă o masă în pustie. Dacă va fi nevoie, va trimite corbi să ne hrănească, așa cum a făcut-o pentru a-l hrăni pe Ilie, sau va face să plouă cu mană din cer, așa cum a făcut-o pentru israeliți.ST 56.2

    Casele și pământurile nu le vor fi de nici un folos sfinților în vremea de strâmtorare, căci ei vor fi nevoiți să fugă atunci din fața mulțimilor înfuriate, iar în vremea aceea nu mai pot dispune de averile lor pentru înaintarea cauzei adevărului prezent. Mi-a fost arătat că este voia lui Dumnezeu ca sfinții să se dezlipească, înainte de sosirea timpului de strâmtorare, de orice lucru care i-ar împovăra și să facă legământ cu Dumnezeu prin jertfă. Dacă ei își țin averea pe altar și Îi cer cu sinceritate lui Dumnezeu să le descopere care le este datoria, Domnul îi va învăța când să și-o lichideze. Atunci ei vor fi liberi în timpul necazului celui mare și nu vor exista nici un fel de poveri care să-i tragă în jos.ST 56.3

    Am văzut că, dacă vreunii se agățau de avere și nu-L întrebau pe Domnul care este datoria lor, El nu le făcea cunoscută datoria și li se îngăduia să-și păstreze averea, iar în timpul de strâmtorare aceasta venea ca un munte asupra lor pentru a-i zdrobi și ei încercau să scape de ea, dar nu puteau. I-am auzit pe unii jelindu-se astfel: “Lucrarea lâncezea, cei din poporul lui Dumnezeu mureau flămânzind după adevăr, iar noi nu am făcut nici un efort pentru a acoperi lipsa aceasta; acum averea noastră nu este de nici un folos. O, dacă ne-am fi dispensat de ea și ne-am fi strâns o comoară în cer!” Am văzut că o jertfă nu sporea, ci descreștea și era mistuită. Am văzut, de asemenea, că Dumnezeu nu ceruse tuturor celor din poporul Său să scape de averile lor în același timp; dacă doreau însă să primească învățătură, El îi învăța, într-un timp de nevoie, când să vândă și cât să vândă. Unora li s-a cerut în timpurile trecute să se folosească de averile lor pentru a sprijini cauza adventă, în timp ce altora li s-a îngăduit să și le păstreze pe ale lor până la o vreme de nevoie. Atunci, după cum o cere cauza, datoria lor este să vândă.ST 57.1

    Am văzut că solia “vindeți ce aveți și dați milostenie” nu a fost dată de către unii în lumina ei clară, iar scopul cuvintelor Mântuitorului nostru nu a fost prezentat cu claritate. Obiectivul urmărit prin faptul de a vinde nu este acela de a da celor ce sunt în stare să lucreze și să se întrețină singuri, ci de a răspândi adevărul. Este un păcat să-i întreții și să hrănești lenevia în cei care sunt capabili să muncească. Unii au fost perseverenți în participarea la toate întâlnirile nu pentru a-I da slavă lui Dumnezeu, ci pentru “pâine și pește”. Ar fi fost mult mai bine pentru unii ca aceștia să stea acasă și să lucreze cu mâinile lor, “orice lucru bun”, pentru a acoperi nevoile familiilor lor și pentru a avea ceva de dat pentru sprijinirea cauzei prețioase a adevărului prezent. Acum este momentul de a strânge comori în cer și de a ne pune inimile în rânduială, pregătite pentru vremea de strâmtorare. Numai cei care au mâini curate și inimi pure vor rămâne în picioare în acel timp al încercării. Acum este momentul ca Legea lui Dumnezeu să fie în mintea noastră, pe frunțile noastre și scrisă în inimile noastre.ST 57.2

    Domnul mi-a arătat primejdia de a îngădui ca mintea noastră să se umple de gânduri și griji lumești. Am observat că unele minți sunt îndepărtate de adevărul prezent și de iubirea față de Sfânta Biblie prin citirea unor cărți incitante; alții se umplu de nedumeriri și de grija pentru ceea ce vor mânca, bea și îmbrăca. Unii socotesc venirea Domnului cândva într-un viitor foarte îndepărtat. Timpul s-a prelungit cu câțiva ani mai mult decât s-au așteptat ei; din acest motiv, ei cred că se va mai prelungi cu ceva ani, și în acest fel mințile lor sunt distrase de la adevărul prezent și orientate către lume. Am văzut o mare primejdie în aceste lucruri; căci dacă mintea este umplută cu alte lucruri, adevărul prezent este izgonit și pe frunțile noastre nu se mai găsește nici un loc pentru sigiliul viului Dumnezeu. Am văzut că timpul pe care trebuia să-l mai petreacă Isus în Sfânta Sfintelor era aproape de sfârșit și că timpul nu se mai poate prelungi decât încă foarte puțin. Timpul de răgaz, atât cât avem, ar trebui folosit pentru cercetarea Bibliei, după care vom fi judecați în ziua de pe urmă.ST 58.1

    Frații și surorile mele dragi, poruncile lui Dumnezeu și mărturia lui Isus Hristos să fie necurmat în mintea voastră și să scoată afară gândurile și grijile lumești. Ele să fie subiectul vostru de meditație și când mergeți la culcare, și când vă treziți. Trăiți și acționați având ca unic considerent venirea Fiului omului. Timpul sigilării este foarte scurt și se va termina în curând. Acum când cei patru îngeri țin cele patru vânturi este momentul să întărim chemarea și alegerea noastră.ST 58.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents