Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Scrieri timpurii - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Zguduirea

    I-am văzut pe unii care, cu o credință puternică și strigăte agonizante, se rugau de Dumnezeu. Fețele lor erau palide și marcate de o profundă suferință, reflectând lupta lor interioară. Fețele lor exprimau fermitate și o mare sinceritate; de pe frunțile lor cădeau stropi mari de transpirație. Din timp în timp, fețele li se luminau de semnele ce arătau aprobarea lui Dumnezeu, după care revenea privirea aceea solemnă, sinceră, hotărâtă.ST 269.1

    Îngeri răi îi înconjurau, aducând întuneric asupra lor, ca să-L ascundă pe Isus de privirile lor, pentru ca ochii să le fie atrași de întunericul care îi înconjura și să fie astfel determinați să nu aibă încredere în Dumnezeu și să cârtească împotriva Lui. Unica lor siguranță era de a-și ține privirile ațintite în sus. Îngeri ai lui Dumnezeu îi aveau în grijă pe cei din poporul lui Dumnezeu și, pe măsură ce atmosfera otrăvită a îngerilor răi era împinsă cu insistență în jurul acestor persoane neliniștite, îngerii cerești își agitau neîncetat aripile deasupra lor pentru a risipi negura groasă.ST 269.2

    În timp ce aceia care se rugau își continuau strigătele sincere, din timp în timp, o rază de lumină de la Isus venea asupra lor pentru a le încuraja inimile și a le lumina fețele. Am văzut că unii nu luau parte la această lucrare a rugăciunii agonizante. Păreau indiferenți și lipsiți de griji. Ei nu se împotriveau întunericului din jurul lor, și acesta îi învăluia ca un nor gros. Îngerii lui Dumnezeu i-au părăsit pe aceștia și au mers în ajutorul celor sinceri, care se rugau. Am văzut îngerii lui Dumnezeu grăbindu-se să-i sprijine pe toți aceia care se luptă din toate puterile să țină piept îngerilor răi și să se ajute singuri, făcând cu perseverență apel la Dumnezeu. Dar îngerii Săi i-au părăsit pe cei care nu făceau nici un efort să se ajute singuri; și apoi nu i-am mai văzut.ST 270.1

    Am întrebat care este înțelesul zguduirii pe care o văzusem și mi s-a arătat că aceasta va fi provocată de mărturia directă, adusă de sfatul Martorului Credincios către laodiceeni. Aceasta își va face efectul asupra inimii celui ce o primește și îl va face să înalțe stindardul și să vestească fără ocoliș adevărul. Unii nu vor suporta mărturia directă. Ei se vor ridica împotriva ei, și aceasta este ceea ce va provoca o zguduire în poporul lui Dumnezeu.ST 270.2

    Am văzut că nu s-a luat aminte nici pe jumătate la mărturia Martorului Credincios. Mărturia solemnă de care atârnă destinul bisericii nu a fost apreciată la valoarea ei, dacă nu a fost chiar trecută întru totul cu vederea. Această mărturie trebuie să provoace o pocăință profundă; toți cei ce o primesc cu adevărat se vor supune și vor fi curățiți.ST 270.3

    Îngerul a spus: “Ascultă!” După puțin timp, am auzit o voce asemenea multor instrumente, toate răsunând în acorduri perfecte, dulci și armonioase. Întrecea orice muzică auzită vreodată de mine, părând să fie plină de îndurare, compasiune și de o bucurie înălțătoare, sfântă. Ea mi-a străbătut întreaga ființă.ST 270.4

    Îngerul a spus: “Privește!” Atenția mi-a fost apoi îndreptată către grupul teribil de zguduit pe care-l văzusem. Mi-au fost arătați cei pe care îi văzusem mai înainte plângând și rugându-se cu un duh zdrobit. Detașamentul de îngeri păzitori din jurul lor fusese dublat, iar ei erau îmbrăcați cu armură din cap până în picioare. Se mișcau într-o ordine desăvârșită, ca o companie de soldați. Fețele lor arătau conflictul teribil prin care trecuseră. Cu toate acestea, trăsăturile lor, marcate de o mare suferință interioară, străluceau acum de lumina și slava cerului. Ei obținuseră biruința, și aceasta îi umpluse de cea mai adâncă recunoștință și bucurie sfântă.ST 271.1

    Acest grup scăzuse ca număr. Unii fuseseră zguduiți, căzuseră în afară și rămăseseră pe drum. Cei nepăsători, indiferenți — care nu se alăturaseră celor care puneau preț pe biruință și mântuire într-atât, încât să se roage cu perseverență și durere pentru a o primi — nu au obținut victoria și au fost lăsați în urmă, în întuneric, iar locurile lor au fost imediat ocupate de alții, care s-au prins de adevăr și au completat rândurile. Îngerii răi făceau încă presiuni asupra lor, dar nu puteau avea nici o putere asupra lor.ST 271.2

    I-am auzit pe cei îmbrăcați în armură rostind răspicat adevărul cu mare putere. Acesta avea efect. Mulți fuseseră legați; unele soții de soții lor și unii copii de părinții lor. Cei sinceri, care au fost opriți să asculte adevărul, s-au prins acum cu nerăbdare de el. Toată teama pe care o aveau față de rudele lor dispăruse și numai adevărul era înălțat înaintea lor. Flămânziseră și însetaseră după adevăr, care le era mai drag și mai prețios decât viața. Am întrebat ce anume provocase această mare schimbare. Un înger a răspuns: “Este ploaia târzie, înviorarea de la fața Domnului, marea strigare a celui de-al treilea înger”.ST 271.3

    O mare putere îi însoțea pe acești aleși. Îngerul a spus: “Privește!” Atenția mi-a fost îndreptată către cei răi sau necredincioși. Erau cu toții agitați. Erau turbați de mânie pentru că zelul și puterea poporului lui Dumnezeu crescuseră. Tulburarea, încurcătura era la tot pasul. Am văzut cum se luau măsuri împotriva grupului care avea lumina și puterea lui Dumnezeu. Întunericul s-a îndesit în jurul lor; cu toate acestea, ei stăteau neclintiți, aprobați de Dumnezeu și încrezători în El. I-am văzut încurcați; apoi, i-am auzit strigând cu sinceritate către Dumnezeu. Strigătul lor nu înceta nici ziua, nici noaptea: “Voia Ta, o, Doamne, să se facă! Dacă aceasta poate slăvi Numele Tău, deschide o cale de scăpare pentru poporul Tău! Izbăvește-ne de păgânii care ne împresoară. Au hotărât să ne omoare; dar brațul Tău poate aduce mântuirea.” Acestea sunt toate cuvintele pe care mi le pot aminti. Toți păreau să aibă un simțământ profund al nevredniciei lor și manifestau o supunere totală față de voința lui Dumnezeu; totuși, asemenea lui Iacov, fiecare, fără excepție, se ruga cu seriozitate și se lupta pentru izbăvire.ST 272.1

    Curând după ce aceștia își înălțaseră strigătul puternic, îngerii, plini de milă, au dorit să meargă să-i salveze. Însă un înger comandant, înalt, nu i-a lăsat. A spus: “Voia lui Dumnezeu nu s-a împlinit încă. Ei trebuie să bea din această cupă. Trebuie să fie botezați cu acest botez.”ST 272.2

    La scurt timp, am auzit glasul lui Dumnezeu, care a făcut să se cutremure cerurile și pământul. S-a produs un mare cutremur de pământ. Peste tot se prăbușeau clădiri. Am auzit apoi un strigăt de biruință, puternic, melodios și clar. M-am uitat la grupul care, nu cu mult timp în urmă, se afla în necaz și robie. Captivitatea lor luase sfârșit. O lumină deosebită strălucea asupra lor. Cât de frumoși arătau atunci! Toate semnele grijilor și oboselii dispăruseră și pe toate fețele se puteau vedea sănătatea și frumusețea. Vrăjmașii lor, păgânii care îi înconjurau, au căzut ca morți; nu au putut îndura lumina care strălucea asupra celor izbăviți, sfinți. Această lumină și slavă au rămas asupra lor până când Isus a fost văzut pe norii cerului, și grupul celor credincioși, încercați, a fost preschimbat într-o clipă, într-o clipire din ochi, dintr-o slavă în alta. Și mormintele s-au deschis, iar sfinții au ieșit îmbrăcați în nemurire, strigând: “Biruință asupra morții și a mormântului”; și, împreună cu sfinții aflați în viață, au fost luați pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh, în timp ce strigăte pline de armonie, de slavă și biruință ieșeau de pe buzele nemuritoare ale tuturor.ST 272.3

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents