William Miller

[Vezi Apendice (n. tr.)]

Dumnezeu și-a trimis îngerul pentru a mișca inima unui fermier, care nu crezuse în Biblie, și pentru a-l conduce să cerceteze profețiile. Îngeri ai lui Dumnezeu l-au vizitat în mod repetat pe cel ales pentru a-i călăuzi mintea și pentru a deschide înțelegerii lui profeții care au fost întotdeauna acoperite de întuneric pentru poporul lui Dumnezeu. I-a fost dat începutul lanțului adevărului și a fost condus mai departe să caute verigă după verigă, până când a privit minunat și cu admirație asupra Cuvântului lui Dumnezeu. A văzut acolo un lanț perfect al adevărului. Acel Cuvânt pe care îl privise ca neinspirat i s-a deschis acum înaintea ochilor în frumusețea și slava lui. A văzut că un pasaj din Biblie îl explică pe altul, iar când un pasaj era închis pentru priceperea lui, el găsea în altă parte a Cuvântului ceea ce îi oferea explicația. A privit Cuvântul sacru al lui Dumnezeu cu bucurie și cu cel mai profund respect și teamă.ST 229.1

Urmărind firul prorociilor, el a văzut că locuitorii pământului trăiau în ajunul scenelor de încheiere ale istoriei acestui pământ și, totuși, nu știau aceasta. S-a uitat către biserici și a văzut că erau stricate; ele aleseseră să iubească lumea în locul lui Isus; căutau onoarea lumească, în locul aceleia care vine de sus; întindeau mâna după bogății lumești, în loc să-și strângă o comoară în ceruri. A putut vedea pretutindeni fățărnicie, întunecime și moarte. Duhul lui era mișcat înlăuntrul său. Dumnezeu l-a chemat să-și lase ferma, așa cum El l-a chemat și pe Elisei să-și lase boii și câmpul în care trudea, pentru a-l urma pe Ilie. Tremurând, William Miller a început să desfășoare înaintea oamenilor tainele Împărăției lui Dumnezeu, conducându-i pe ascultătorii lui pe firul profețiilor până la cea de-a doua venire a lui Hristos. El căpăta putere cu fiecare efort depus. Așa cum Ioan Botezătorul a vestit prima venire a lui Isus și a pregătit calea pentru venirea Sa, William Miller și cei care i s-au alăturat au vestit cea de-a doua venire a Fiului lui Dumnezeu.ST 229.2

Mi s-au arătat cele întâmplate în zilele ucenicilor și am văzut că Dumnezeu avea o lucrare specială pentru preaiubitul Ioan. Satana era hotărât să împiedice această lucrare și și-a împins slujitorii să-l ucidă pe Ioan. Dar Dumnezeu și-a trimis îngerul și l-a păstrat în viață într-un mod minunat. Toți cei ce au fost martori la manifestarea marii puteri a lui Dumnezeu în izbăvirea lui Ioan au fost uluiți și mulți au fost convinși că Dumnezeu era cu el și că mărturia pe care o dădea acesta cu privire la Isus era corectă. Cei care căutau să-l nimicească s-au temut să încerce din nou să-i ia viața și acestuia i s-a îngăduit să sufere mai departe pentru Isus. A fost acuzat pe nedrept de către vrăjmașii lui și a fost în scurtă vreme exilat pe o insulă singuratică, unde Domnul și-a trimis îngerul pentru a-i descoperi evenimente care urmau să aibă loc pe pământ și starea bisericii până la sfârșit — apostazia ei și poziția pe care ar ocupa-o dacă i-ar face pe plac lui Dumnezeu și, dacă în final, ar birui.ST 230.1

Îngerul din cer a venit la Ioan în splendoarea sa, înfățișarea lui strălucind de slava minunată a lui Dumnezeu. I-a descoperit lui Ioan scenele de adânc și emoționant interes din istoria bisericii lui Dumnezeu și a adus înaintea lui conflictele primejdioase pe care urmașii lui Hristos aveau să le îndure. Ioan i-a văzut trecând prin încercări de foc, lămuriți și încercați și, în cele din urmă, biruitori salvați într-un mod glorios în Împărăția lui Dumnezeu. Fața îngerului era tot mai strălucitoare de bucurie, peste măsură de luminoasă, în timp ce-i arăta lui Ioan triumful final al bisericii lui Dumnezeu. Când apostolul a privit izbăvirea din urmă a bisericii, a fost uimit de slava acelei scene și, cu adânc respect și teamă, a căzut la picioarele îngerului pentru a i se închina. Solul ceresc l-a ridicat imediat și l-a mustrat cu delicatețe, spunând: “Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine și cu frații tăi care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te: căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.” Îngerul i-a arătat apoi lui Ioan Cetatea Cerească în toată splendoarea și slava sa orbitoare, iar el, fermecat și copleșit, uitând complet de mustrarea anterioară a îngerului, a căzut din nou la picioarele acestuia pentru a i se închina. Din nou i s-a dat o mustrare blândă: “Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine și cu frații tăi, prorocii, și cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu!”ST 230.2

Predicatorii și poporul au privit asupra cărții Apocalipsei ca fiind tainică și de o mai mică importanță decât alte porțiuni ale Sfintelor Scripturi. Dar am văzut că această carte este într-adevăr o descoperire dată spre folosul special al celor care vor trăi în ultimele zile, pentru a-i ajuta să afle cu certitudine care este adevărata lor poziție și datorie. Dumnezeu a călăuzit mintea lui William Miller spre profeții și i-a dat o mare lumină asupra cărții Apocalipsei.ST 231.1

Dacă ar fi fost înțelese viziunile lui Daniel, poporul ar fi putut înțelege mai bine viziunile lui Ioan. La vremea potrivită, însă, Dumnezeu l-a însuflețit pe slujitorul Său ales care, cu claritate și în puterea Duhului Sfânt, a deschis profețiile, a arătat armonia care există între viziunile lui Daniel și cele ale lui Ioan și alte pasaje ale Bibliei și a imprimat cu putere în inimile oamenilor avertizările înfricoșătoare, sfinte, ale Cuvântului, în vederea pregătirii pentru venirea Fiului omului. O convingere adâncă și solemnă a cuprins mintea celor care l-au auzit și, pastori și popor, păcătoși și necredincioși s-au întors la Domnul și au căutat să aibă o pregătire care să-i îndreptățească la judecată.ST 231.2

Îngeri ai lui Dumnezeu l-au însoțit pe William Miller în misiunea sa. El era ferm și netulburat, proclamând neînfricat solia ce îi fusese încredințată. O lume care zăcea în fărădelege și o biserică rece, lumească au fost de-ajuns pentru a-i pune la lucru toată energia și pentru a-l face să îndure de bunăvoie truda, lipsurile și suferința. Deși i se împotriveau așa-zișii creștini și lumea și era lovit de Satana și de îngerii lui, nu a încetat să predice mulțimilor Evanghelia veșnică, oriunde era invitat, făcând să răsune în depărtare și în apropiere strigătul: “Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci a sosit ceasul judecății Lui!”ST 232.1