Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Scrieri timpurii - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Izbăvirea sfinților

    La miezul nopții a ales Dumnezeu să-i izbăvească pe cei din poporul Său. În timp ce nelegiuiții își băteau joc în jurul lor, soarele se arătă dintr-o dată, strălucind în puterea sa, iar luna rămase nemișcată. Cei răi se uitară la această scenă uluiți, în timp ce sfinții priveau cu o bucurie solemnă dovezile eliberării lor. Semne și minuni se succedară rapid. Totul părea să fi ieșit de pe făgașul normalului. Apele încetară să curgă. Se iviră nori negri, grei, și se izbiră unii de alții. Dar exista un petic de cer neacoperit, plin de slavă, de unde se auzi glasul lui Dumnezeu, ca niște ape multe, zguduind cerurile și pământul. S-a produs un mare cutremur de pământ. Mormintele s-au deschis și cei care au murit în credință în timpul soliei celui de-al treilea înger, păzind Sabatul, s-au sculat din paturile lor de țărână, cu trupuri de slavă, pentru a asculta legământul de pace pe care urma să-l facă Dumnezeu cu cei ce păziseră Legea Sa.ST 285.2

    Cerul s-a deschis și s-a închis și era în mare agitație. Munții s-au scuturat ca o trestie în vânt și au aruncat pretutindeni stânci zgrunțuroase. Marea fierbea ca o oală pe foc și a aruncat pietre mari pe uscat. Iar când Dumnezeu a rostit ziua și ceasul venirii lui Isus și a enunțat legământul cel veșnic pentru poporul Său, a spus o singură frază și apoi a făcut o pauză, în timp ce cuvintele Sale făceau pământul să vibreze. Cei din Israelul lui Dumnezeu stăteau cu ochii ațintiți în sus și ascultau cuvintele pe măsură ce ieșeau din gura lui Iehova și zguduiau pământul ca bubuiturile celui mai puternic tunet. Totul era de o solemnitate înfricoșătoare. La sfârșitul fiecărei fraze sfinții strigau: “Slavă! Aleluia!” Fețele lor erau luminate de slava lui Dumnezeu și străluceau de slavă așa cum strălucea fața lui Moise când a coborât de pe Sinai. Cei răi nu se puteau uita la ei din pricina slavei. Și când binecuvântarea veșnică a fost rostită pentru cei care-L onoraseră pe Dumnezeu prin sfințirea Sabatului Său, s-a auzit un strigăt puternic de biruință asupra fiarei și asupra chipului ei.ST 285.3

    Atunci a început anul de bucurie, când pământul trebuia să se odihnească. L-am văzut pe robul evlavios ridicându-se în triumf și biruință și scuturându-se de lanțurile care-l legau, în timp ce stăpânul său cel rău era tulburat și nu știa ce să facă, căci cei răi nu au putut să priceapă cuvintele rostite de Dumnezeu. La puțin timp de la aceasta, a apărut marele nor alb, pe care era așezat Fiul omului. Când a putut fi văzut pentru prima dată, la distanță, acest nor părea foarte mic. Îngerul a spus că acesta era semnul Fiului omului. Pe măsură ce se apropia de pământ, noi puteam privi slava minunată și maiestatea lui Isus, în timp ce El înainta pentru a birui. O suită de îngeri sfinți, cu coroane strălucitoare pe capete, Îl însoțeau în drumul Său. Nici o limbă nu poate descrie slava acelei scene. Norul viu, de o maiestate și slavă neîntrecută, se apropia din ce în ce mai mult, și noi am putut privi clar persoana minunată a lui Isus. El nu purta o cunună de spini; pe fruntea Lui sfântă odihnea o coroană de slavă. Pe haină și pe coapsă era scris un Nume: Împăratul împăraților și Domnul domnilor. Fața Îi strălucea ca soarele la amiază, ochii Îi erau ca o flacără și picioarele Lui se asemuiau cu arama aprinsă. Vocea Lui răsuna ca multe instrumente muzicale.ST 286.1

    Pământul tremura înaintea Sa, cerurile s-au strâns ca un sul de piele și toți munții și insulele s-au mutat din locurile lor. “Împărații pământului, domnitorii, căpitanii oștilor, cei bogați și cei puternici, toți robii și toți oamenii slobozi s-au ascuns în peșteri și în stâncile munților. Și ziceau munților și stâncilor: ‘Cădeți peste noi și ascundeți-ne de Fața Celui ce șade pe scaunul de domnie și de mânia Mielului; căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, și cine poate sta în picioare?’” Cei care cu numai puțin timp în urmă i-ar fi ucis pe copiii credincioși ai lui Dumnezeu de pe pământ erau acum martorii slavei lui Dumnezeu care îi acoperise pe aceștia. Și în mijlocul groazei care-i cuprinsese, au auzit glasurile sfinților, în tonuri vibrând de bucurie, spunând: “Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui”.ST 287.1

    Când glasul lui Dumnezeu i-a chemat pe sfinții adormiți, pământul s-a zguduit îngrozitor. Aceștia au răspuns chemării și au ieșit înveșmântați în nemurire slăvită, strigând: “Victorie, victorie asupra morții și mormântului! O moarte, unde îți este boldul? O mormântule, unde îți este biruința?” Apoi, sfinții aflați încă dinainte în viață, împreună cu cei înviați și-au ridicat glasurile într-un strigăt lung, fericit, de biruință. Acele trupuri care coborâseră în mormânt purtând semnele bolii și morții ieșiseră din el cu putere și sănătate nepieritoare. Sfinții aflați deja în viață sunt preschimbați într-o clipă într-o clipeală din ochi, și ridicați împreună cu cei înviați pentru a-L întâmpina pe Domnul lor în văzduh. O, ce revedere glorioasă! Prieteni pe care moartea îi separase erau uniți, pentru a nu se mai despărți vreodată.ST 287.2

    De fiecare parte a carului de nor erau aripi, iar sub acesta erau roți vii; iar când carul se înălță, roțile strigară “Sfânt” și, mișcându-se, aripile strigară “Sfânt”, iar suita de îngeri sfinți din jurul carului strigară: “Sfânt, sfânt, sfânt, este Domnul Dumnezeu cel Atotputernic!” Și sfinții din nor strigară: “Slavă! Aleluia!” Și carul se înălță către Cetatea cea Sfântă. Înainte de a intra în cetate, sfinții au fost aranjați într-un careu perfect, avându-L pe Isus în mijloc. Capul și umerii Săi îi depășeau ca înălțime pe sfinți și pe îngeri. Silueta Sa maiestuoasă și înfățișarea-I încântătoare puteau fi văzute de către toți cei care formau careul.ST 287.3

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents