Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Scrieri timpurii - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Experiențe și viziuni

    La cererea unor prieteni dragi, am consimțit să ofer o descriere sumară a experienței și viziunilor mele, în speranța că aceasta îi va încuraja și întări pe copiii umili și credincioși ai Domnului.ST 11.1

    La vârsta de unsprezece ani, am fost convertită, iar când am împlinit doisprezece ani, m-am botezat și m-am alăturat Bisericii Metodiste. [Doamna White s-a născut la Gorham, statul Maine, pe 26 noiembrie, 1827 (n. ed.).] La treisprezece ani, l-am auzit pe William Miller ținându-și cea de-a doua serie de prelegeri în Portland, Maine. Am simțit atunci că nu sunt sfântă, că nu sunt gata să Îl văd pe Isus. Iar când s-a făcut invitația ca membrii bisericii și păcătoșii să vină în față pentru rugăciuni, am folosit prima ocazie, pentru că știam că pentru mine trebuie să se facă o mare lucrare pentru a deveni potrivită pentru cer. Sufletul meu înseta după mântuire deplină și fără plată, dar nu știam cum s-o dobândesc.ST 11.2

    În 1842, participam cu regularitate la întâlnirile legate de cea de-a doua venire, în Portland, Maine, și credeam pe deplin că Domnul avea să vină. Flămânzeam și însetam după mântuire, după o conformare desăvârșită cu voia lui Dumnezeu. Mă luptam zi și noapte pentru a obține acea comoară neprețuită, pe care nu o puteau cumpăra toate bogățiile pământului. În timp ce eram aplecată înaintea lui Dumnezeu în rugăciune pentru a primi binecuvântarea Sa, mi-a fost prezentată datoria de a merge și de a mă ruga într-un cadru public, la o întâlnire de rugăciune. Nu mă rugasem niciodată cu voce tare la o adunare și mă eschivam de la această datorie, temându-mă că, dacă aș fi încercat să mă rog, m-aș fi încurcat. De fiecare dată când mergeam înaintea Domnului în rugăciune tainică, această datorie neîmplinită îmi venea în minte, până când am încetat să mă mai rog și m-am cufundat într-o stare melancolică și, în final, într-o disperare fără margini.ST 11.3

    În această stare de spirit am rămas timp de trei săptămâni, fără ca măcar o rază de lumină să străpungă norii groși ai întunericului ce mă înconjura. Am avut atunci două vise care mi-au adus o rază slabă de lumină și nădejde. [Visele la care se face referință aici se găsesc la paginile 78-81. (n. ed.)] După aceasta, mi-am deschis sufletul înaintea mamei mele, care era o femeie consacrată. Ea mi-a spus că nu sunt pierdută și m-a sfătuit să merg și să-l vizitez pe fratele Stockman, care predica atunci poporului advent din Portland. Aveam mare încredere în el, pentru că era un slujitor devotat și iubit al lui Hristos. Cuvintele sale m-au impresionat și mi-au dat speranță. M-am întors acasă și am mers din nou înaintea Domnului, promițându-i că voi face și voi suporta orice, dacă aș putea avea parte de aprobarea lui Isus. Înaintea mea a fost pusă aceeași datorie. Urma să fie o întâlnire de rugăciune în seara aceea, la care am participat, iar când ceilalți au îngenuncheat pentru a se ruga, m-am plecat împreună cu ei, tremurând, și, după ce s-au rugat două sau trei persoane, înainte de a-mi da bine seama, mi-am deschis gura în rugăciune, iar făgăduințele lui Dumnezeu mi-au părut asemenea unor multe nestemate care urmau să fie primite numai prin faptul că le ceream. În timp ce mă rugam, povara și agonia sufletească pe care le simțisem de atâta vreme s-au îndepărtat de la mine, iar binecuvântarea lui Dumnezeu a venit asupra mea ca o rouă delicată. I-am dat slavă lui Dumnezeu pentru ceea ce am simțit, dar tânjeam după mai mult de-atât. Nu puteam fi mulțumită până nu eram încărcată de toată plinătatea lui Dumnezeu. O iubire inexprimabilă pentru Isus mi-a umplut sufletul. Valuri după valuri de slavă se prăvăleau peste mine, până când trupul meu a rămas nemișcat. Nu mai aveam interes pentru nimic altceva în afară de Isus și slava Sa și nu eram conștientă de nimic ce se întâmpla în jurul meu.ST 12.1

    Am rămas în această stare trupească și mintală un timp îndelungat, iar când mi-am dat seama ce era în jurul meu, totul părea schimbat. Toate lucrurile păreau noi și pline de slavă, ca și cum I-ar fi zâmbit lui Dumnezeu și I-ar fi adus laudă. Am fost atunci dispusă să-L mărturisesc pe Isus pretutindeni. Nici un nor întunecat nu mi-a umbrit mintea timp de șase luni de zile. Sufletul meu sorbea zilnic din apele bogate ale mântuirii. M-am gândit că aceia care Îl iubesc pe Isus vor iubi și venirea Sa, așa că m-am dus la grupa de studiu biblic și le-am spus ce făcuse Isus pentru mine și de ce plinătate mă bucuram prin credința că Domnul avea să vină. Conducătorul clasei m-a întrerupt, zicând “prin metodism”; dar nu puteam să dau slavă metodismului, când Hristos și nădejdea apropiatei Sale veniri mă eliberaseră.ST 12.2

    Majoritatea celor din familia tatălui meu credeau pe deplin în revenirea lui Hristos, și din pricina mărturisirii acestei învățături pline de măreție șapte dintre noi au fost excluși în același timp din Biserica Metodistă. În acest timp, erau extrem de prețioase pentru noi cuvintele profetului: “Ascultați Cuvântul Domnului, voi, care vă temeți de Cuvântul Lui. Iată ce zic frații voștri, care vă urăsc și vă izgonesc din pricina Numelui Meu: ‘să-și arate Domnul slava, ca să vă vedem bucuria!’ — Dar ei vor rămâne de rușine.” Isaia 66, 5.ST 13.1

    Din acel moment, până în decembrie 1844, bucuriile mele, încercările și dezamăgirile mele au fost aceleași cu ale dragilor mei prieteni adventiști din jurul meu. În acel timp, i-am făcut o vizită uneia dintre surorile noastre adventiste, iar dimineața ne-am plecat în jurul altarului familial. Nu era o ocazie de un entuziasm deosebit și nu erau decât cinci dintre noi de față, toate femei. În timp ce mă rugam, puterea lui Dumnezeu a venit asupra mea așa cum nu mai simțisem vreodată. Am fost luată într-o viziune a slavei lui Dumnezeu și părea că mă înalț mai sus și tot mai sus de la pământ și îmi era înfățișat ceva care semăna cu călătoriile poporului advent către cetatea sfântă, după cum voi povesti în rândurile de mai jos.ST 13.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents